Sfântul Mucenic Iachint s-a născut în Cezareea Capadociei şi a trăit în vremea împăratului Traian (98-117), slujind la paza camerelor împărăteşti, adică era cubicular.
În taină, tânărul Iachint, de numai 20 de ani, era creştin şi Îl preamărea pe Dumnezeu, păzind poruncile Sale. Împăratul Traian însă era păgân şi prigonitor al creştinilor.
Cu ocazia unei sărbători păgâne, Sfântul Iachint a fost pârât de un ostaş că este creştin şi că se roagă unui anume Iisus, numindu-L Dumnezeul Său.
Deci, mâniindu-se împăratul, a poruncit ca Sfântul Iachint să fie adus înaintea lui. Silit fiind să mănânce din cărnurile jertfite idolilor, tânărul creştin a refuzat, mărturisind cu mult curaj pe Hristos-Domnul.
Pentru aceasta a fost bătut cumplit pe tot trupul, apoi a fost întemniţat. În celulă I se aducea să mănânce numai carne de jertfă şi nimic altceva.
Viteazul nevoitor al lui Hristos nu a voit să guste din această mâncare, considerând-o spurcată, şi după 40 de zile, slăbit fiind cu totul de foame, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.