Creștinii ortodocși îl prăznuiesc în ziua de 11 noiembrie pe Sfântul Mare Mucenic Mina. Numit și Sfântul păgubiților, acesta a fost un egiptean care a trăit în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian (284-305).
În calendarul creștin ortodox, în ziua de 11 noiembrie este prăznuit Sfântul Mina, ocrotitorul celor păgubiți. Tatăl Sfântului Mina a fost un om important, în Imperiul Roman, Eudoxie, fiul guvernatorului Pludianes, iar mama sa se numea Eufimia. Aceasta era o femeie credincioasă care-şi petrecea timpul în rugăciune şi și făcând fapte bune. La casa ei, văduvele, orfanii și sărmanii erau bine tratați și primeau milostenie ori de câte ori erau în nevoie.
Deși erau oameni buni, credincioși, cei doi nu reușeau să aibă un copil, iar acesta era cel mai mare necaz al lor. O dată, fiind în faţa icoanei Maicii Domnului, și rugându-se, a auzit vocea Pruncului Iisus spunând: „Amin”. Iar nu mult după aceea, femeia a rămas însărcinată.
Sfântul Mina s-a născut în anul 285 și a avut parte de o aleasă educaţie. Fiind un copi dorit și iubit, părinții au avut grijă să-l îndrume în dobândirea virtuţilor creştine. Așa se face că de la o vârstă fragedă, copilul mergea la biserică, petrecându-și timpul în rugăciuni, și a învățat să citească Sfânta Scriptură.
Pe când avea 11 ani, tatăl său a murit trimis ca guvernator într-o provincie africană, iar în anul 299, trei ani mai târziu s-a stins și mama sa.
Un bun soldat care a avansat în carieră
La 15 ani, în anul 300, tânărul s-a înrolat ca militar în armata romană, în cohorta tribunului Firmilian. Ostaș puternic și curajos, dar și plin de har, era iubit și apreciat de toți camarazii săi. Astfel că la scurtă vreme, tribunul Firmilian l-a numit adjunctul său.
În acea vreme, însă, au început persecuțiile împotriva creștinilor, astfel că Mina s-a hotărât să-şi împartă averea şi să se retragă în pustiu. A vieţuit în post şi în rugăciune cinci ani, primind har de la Dumnezeu şi puterea de a face minuni.
Se spune că îmblânzea fiarele sălbatice şi se apropia de şerpii veninoşi fără teamă. După împlinirea celor cinci ani, primind vestire de la Dumnezeu, a mers să propovăduiască în cetatea Cotieon din Frigia, unde altădată era cunoscut ca militar.
Sfântul a fost închis pentru că și-a mărturisit credința
Cu prilejul unei mari sărbători, în fața unui numeros popor, Sfântul Mina a propovăduit mulțimii într-u Hristos. Câţiva ostaşi l-au recunoscut pe fostul ofiţer, iar conducătorul cetății l-a chemat la el și i-a adus la cunoștință pedepsele instituite pentru creștini. Cum Sfântul nu a renunțat la credință, mai-marele cetăţii a poruncit să fie pus în lanţuri şi închis în temniţă.
Deși ispitit să se lepede de Hristos, a rămas statornic în credință. Drept care a fost bătut cu vine de bou şi sfârtecat cu gheare de fier, i-au fost frecate rănile cu păr aspru, a fost apoi ars cu torţe până când i s-au ivit oasele.
Cei care l-au chinuit, văzând că toate felurile de chinuri nu folosesc la nimic, l-au trimis la guvernator. Acesta supunându-l la alte multe torturi, a poruncit să fie tăiat cu un fierăstrău care s-a îndoit ca ceara moale. În cele din urmă, guvernatorul a hotărât să-i taie capul.
Sfântul Mina a încetat din viață în anul 309
Și astfel s-a încheiat mucenicia Sfântului, în timpul domniei împăraților Diocleţian şi Maximian, luând de la Dumnezeu cununa muceniciei, în anul 309.
După moarte, militarii din slujba guvernatorului i-au luat trupul și l-au aruncat într-un foc mare. Însă acesta nu a ars, semn că harul Domnului era asupra sa. Apoi, după ce soldații s-au îndepărtat, câţiva credincioşi au reuşit să ia trupul Sfântului, l-au înfăşurat într-un giulgiu, l-au dus în Egipt şi l-au îngropat cu multă grijă şi evlavie.
Minunile săvârşite de Sfântul Mare Mucenic Mina au fost consemnate de patriarhul Timotei al Alexandriei (380-385) şi, datorită acestora, Sfântul este socotit ocrotitorul celor păgubiţi. Moaștele sale (fragmente din ele se află și la Biserica Sfântul Mina din București) sunt făcătoare de mari minuni. Este socotit ocrotitorul păgubiților, al celor care au pierdut ceva sau au fost înșelați.