Pe 11 ianuarie, Biserica îl prăznuiește pe Cuviosul Teodosie cel Mare, considerat a fi începătorul vieții de obște în mănăstire.
Născut în jurul anului 423, în satul Mogarion din Capadocia (în estul Turciei de astăzi), el intră de tânăr în monahism, la o mănăstire din Ierusalim, după ce îl cunoaște pe Sfântul Simion Stâlpnicul.
Deși nu îl mai văzuse niciodată, acela îi strigă din vârful stâlpului în care se nevoia: „Bine ai venit, omule al lui Dumnezeu, Teodosie!” Ascetul îi prorocește că va ajunge să păstorească multe oi cuvântătoare.
Ulterior, Cuviosul Teodosie se retrage într-o peșteră de lângă Betleem, despre care tradiția spune că aici s-ar fi odihnit cei trei magi, după ce i s-au închinat pruncului Iisus, În această peșteră petrece timp de 30 de ani hrănindu-se doar cu ierburi sălbatice, linte sau fructe de finic.
Datorită vieții sale sfinte, atrage în jurul său numeroși ucenici (aproape 700), drept care zidește lângă peșteră o mănăstire unde pune bazele vieții de obște, traiul în comun al călugărilor. Mănăstirea, care îi poartă numele, există și azi.
A fost un luptător acerb împotriva ereziei monofizite, care nega cele două firi – divină și umană – ale Mântuitorului Hristos.
Cuviosul Teodosie trece la Domnul în jurul anului 529, la peste o sută de ani și este înmormântat în peștera sa de lângă Betleem.