Sfântul Patrichie a vieţuit în secolul al IV-lea şi a ajuns Episcop în Prusa (Bursa de azi), oraş cu ape termale pe malul dinspre Asia al Mării Negre, din ţinutul Bitiniei, unde mulţi de bolnavi veneau să se trateze.
La Prusa, în timpul lui Iulian Apostatul (361-363), romanii au ridicat un templu şi o statuie a lui Esculap, ca mulţumire adusă zeului păgân, cinstit de ei ca mare vindecător de boli.
În acea vreme, s-a întâmplat ca însuşi dregătorul împărătesc al Bitiniei, Iuliu, să se vindece la acele ape şi, pentru a aduce mulţumire lui Esculap, i-a silit pe toţi locuitorii să aducă cinstire zeului.
Când a venit rândul Episcopului Patrichie și i s-a poruncit să jertfească idolului, el l-a mărturisit cu mult curaj pe Hristos, spunându-i dregătorului că nu Esculap l-a vindecat, ci Dumnezeul Cel viu al creştinilor, care a zidit acele ape spre binele oamenilor.
Spumegând de furie, dregătorul a poruncit ca Patrichie să fie aruncat în clocotul apelor. Stropii fierbinți i-au opărit pe cei de față, dar episcopul a ieşit din apă nevătămat.
Atunci, Iuliu a dat poruncă să i se taie capul atât lui Patrichie, cât şi celor trei preoţi aflaţi împreună cu el.