Învierea Domnului a fost sărbătorită cu mare fast, așa cum se și cuvine celebrarea celei mai mari sărbători creștine.
Liturghii au fost oficiate și predici ținute în toate colțurile Lumii Creștine, și în special în cele mai importante centre urbane ale acesteia, printre care și Moscova. Dar cum și este obișnuit deja de câteva sute de ani, sărbătoririle religioase din orașul lui Iurii Dolgorukii n-au putut să nu se transforme în discursuri de propagandă politică. Și cum Patriarhul actual Kiril deja s-a manifestat ca unul din principalii propagandiști ai lui Putin, nu s-a putut scăpa momentul. S-a revenit la discursul despre „Sfânta Rusie”, asupra căruia demult insistă patriarhul moscovit. Și s-a specificat că Ucraina este parte componentă a acesteia, indiferent de situația politică, așa cum s-a specificat mai devreme și de Moldova. Este greu de spus astfel care sunt hotarele acesteia, și în ce constă această idee.
Ce fel de Sfântă Rusie? Dacă se are în vedere Rusia ca țară care a adoptat creștinismul, atunci poate fi aceeptabilă. Dar în acest caz sfinte sunt toate țările creștine (Sfânta Românie, Sfânta Bulgarie, Sfânta Grecie, Sfânta Italie etc.). Dar dacă patriarhul moscovit are în vedere mai mult, atunci comite un sacrilegiu, deoarece este absurd a compara o Rusie de facto inexistentă cu Muntele Athos, Ierusalimul ori Sfântul Scaun de la Roma. De când Rusia ar fi devenit sfântă și pentru ce merite? În primul rând el confundă profund „Rusia” ca spațiu istoric și Rusia Veche ca stat, cu Federația Rusă. Când statul kievean înflorea și adopta creștinismul, Moscova nici măcar nu exista. Apoi Rusia Kieveană s-a destrămat, Kievul a devenit obiect de dispută între diferiți cnezi, titlul de mare cneaz „furat” de aceștia, iar în final cu toții s-au închinat formidabilei cavalerii tătaro-mongole.
De menționat că din acel moment Biserica Rusă a încetat a-l mai pomeni pe marele cneaz ca suveran al Rusiei, și l-a înlocuit cu marele han. În aceste vremuri tulburi a și apărut Cnezatul Moscovei. Știind a se închina bine cuceritorilor, cnezii moscoviți au obținut avantaj după avantaj de la aceștia, au privatizat titlul de mare cneaz, apoi și de mitropolit (pe atunci Rusia încă nu era patriarhat), și i-a strâmtorat tot mai mult pe ceilalți cnezi. Când s-au simțit sufiecient de puternici, moscoviții și-au trădat binefăcătorii și s-au „eliberat”.
Ne puteți urmări și pe Google News
Unificarea realizată de Moscova, a fost poate cea mai săngeroasă „unificare” din istoria Europei (Republica Novogorod spre exemplu, stat unical în istorie, era însăși un imperiu în nordul Europei, n-a fost niciodată cucerită efectiv de tătaro- mongoli, și era evident străină intereselor „bastardei” Moscove, pentru ce a fost pustiită mai tare decât Egiptul biblic de pedepsele trimise de Dumnezeu), iar când unirea aceasta s-a realizat, lumea s-a trezit cu un stat total diferit. Avea un teritoriu ce cuprindea doar o pătrime din fostul mare cnezat, în general teritorii periferice înapoiate, „unificate” prin vicleșuguri și cruzime, cu o administrație modelată după despotismul mongol, și cu o biserică transformată într-un simplu departament de stat (un „minister de propagandă”, menit a legitima „domnia” Moscovei asupra întregii lumi). Cam păcătoase evenimente pentru „Sfinta Rusie” a lui Kiril Gundeaev. Civilizațional vorbind, se poate spune că în momentul când Ivan cel Groaznic s-a proclamat „Țar al tuturor Rusiilor”(fără a le stăpâni complet pe niciuna), s-a sfârșit de fapt istoria Rusiei. În locul unei Rusii Kievene civilizate (în parametrii medievali), a apărut o tiranie barbară care-i asuprea pe ruși înșiși, iar secolele următoare doar au accentuat această stare de lucruri, până ce bolșevicii au adus-o la perfecțiune.
Semnificativ este faptul că după ce au primit Kievul de la polonezi, țarii nu au reîntors acolo capitala, ci l-au lăsat pentru totdeauna o periferie a imperiului (bunăoară, în 1261 după recucerirea Constantinopolului de la cruciați, împăratul Mihail VIII Paleologul a reîntors imediat acolo capitala și s-a încoronat încă odată în marea metropolă). Putin poate liber dori restabilirea URSS, pentru că el a reprezentat-o întotdeauna, iar Federația Rusă a sa, care nu este nici federație și nici rusă, a fost întotdeauna doar un URSS cu brațele amputate. Dar ”adunător al pământurilor ruse” el nu poate fi niciodată, pentru că Federația Rusă nu este Rusia, ci doar a „furat” denumirea, iar asta nu-i dă legitimitate. Și SUA s-ar putea pretinde a fi „Noua Mare Britanie”, pentru că dintr-o colonie britanică se trage la origini, dar asta nu înseamnă că ar fi Marea Britanie în realitate.
Recomandările noastre
