Cuvioasa Melania Romana s-a născut la Roma într-o familie de nobili, influentă și bogată, în a doua jumătate a secolului al IV-lea.
Din tinerețe, ea a dorit să rămână fecioară și să slujească lui Dumnezeu, însă a fost silită de părinți să se căsătorească cu un tânăr nobil, Apelian, cu care a avut doi copii.
După nașterea celui de-al doilea copil, Melania și Apelian au decis să trăiască împreună în curăție, ca frate și soră.
După o vreme, cei doi copii ai lor s-au mutat la cele veșnice.
Atunci, soții au hotârât să își împartă averea săracilor, bisericilor și mănăstirilor.
Au călătorit în multe țări și cetăți, făcând multe danii.
I-au vizitat pe părinții pustiei egiptene, învățând multe și zidindu-se sufletește din discuțiile cu aceștia.
Cuvioasa Melania postea cu mare strictețe, având rânduială de rugăciune și citea mereu Sfintele Scripturi.
Ajungând în Alexandria, cei doi soți au primit binecuvântarea Sfântului Chiril. Apoi, au călătorit la Ierusalim și s-au stabilit în Muntele Măslinilor.
Acolo, Cuvioasa Melania a trăit într-o peșteră timp de paisprezece ani. Ea a întemeiat o mănăstire de bărbați și alta de femei.
La chemarea unei rude de-a ei, cuvioasa a călătorit la Constantinopol și l-a convertit la credința creștină pe senatorul păgân Volusian.
Apoi, Sfânta s-a întors în Muntele Măslinilor, unde a trecut la Domnul în 439.