La 26 iulie 2010, un elicopter israelian de transport tip Sikorsky CH-53, care lua parte la exerciţiul aerian româno-israelian ''Blue Sky 2010'', s-a prăbuşit în zona Fundata-Zărneşti, Colţii Ţapului din masivul Bucegi, fără a exista supravieţuitori.
La bordul aparatului se aflau şase militari israelieni şi unul român.
Imediat după accident, în România, s-a deplasat o delegaţie de aproximativ 90 de persoane formată din reprezentanţi ai Forţelor Aeriene Israeliene, rabini, medici, inclusiv echipe canine specializate în operaţiuni de căutare şi salvare pentru a sprijini operaţiunile dedicate după producerea accidentului.
Fiind vorba de Bucegi, imediat au apărut speculațiile celor convinși că în zonă se petrec fenomene paranormale.
În 2015, blogul „De veghe patriei” publica, sub protecția anonimatului, mărturia senzațională a unui general din cadrul Direcției Generale de Informații a Armatei.
„Ce căutați în pământul străbun?”
Acesta spunea, printre multe altele:
Soldații și ofițerii români care monitorizau platoul din jurul Sfinxului, unii dintre ei fiind cu mintea aproape pierdută, au relatat următoarele lucruri: „Am ajuns acolo și singuri au încărcat elicopterele în timp ce noi monitorizăm zona cu atenție.
Când s-au ridicat în aer pământul a început să se cutremure ușor și nu am dat importantă foarte mare acestui lucru, am spus că totul ține de vibrațiile de la elice.
Cinci secunde, zece secunde, oricum un interval de timp foarte scurt și dintr-o dată pământul a început să se cutremure la modul cel mai serios cu putință și ne-am speriat… am spus că este un cutremur foarte puternic.
Vântul a început să bată cu putere și habar nu am avut când s-a transformat într-un adevărat taifun și majoritatea dintre noi am fost aruncați la pământ.
Locotenentul are capul spart în patru locuri din cauza că s-a lovit de niște rădăcini în cădere.
Deasupra copacilor au apărut câteva sfere de culoare albă ce păreau încărcate electric și imediat au început să se mărească cu repeziciune și să capete forme unor bătrâni îmbrăcăți în haine albe.
S-a auzit că un tunet, muget, vuiet, ceva foarte puternic a urlat că un șuierat de vânt într-o română perfectă: „Ce căutați în pământul străbun?”.
Unii dintre noi spun că au văzut destul de clar o mâna imensă, ceva fantomatic că un abur, cum a apucat elicopterul și efectiv a dat cu el de pământ.
Habar nu avem cât a durat totul, minute sau secunde nu putem să ne dăm seama, dar am văzut elicopterul la pământ și din el se scurgea ceva ca un metal în stare lichefiată și trupurile erau carbonizate, unele dintre ele făcute cenușă.
În haosul creat ofițerii superiori au început să urle și să amenințe că cine se ridică de jos este împușcat fără somație.
Unii dintre noi au leșinat, alții au început să vomeze foarte puternic, o atmosfera generală de haos și panică. Ne-am apropiat cu atenție de elicopter și tot ce fusese înăuntru se transformase într-o masă lichidă de metal…”.
„Ulterior am aflat că soldații au fost puși să mute rămășițele elicopterului la o distanță de zece kilometri pentru a nu coincide cu zona unde se prăbușiseră alte elicoptere cu mai mulți ani în urmă!”, mai spunea generalul.
Concluzia oficială
Exerciţiul aerian româno-israelian oferea posibilitatea familiarizării militarilor Forţelor Aeriene Israeliene cu desfăşurarea unei misiuni pe distanţă mare, ceea ce suprafaţa statului Israel nu permite, precum şi navigarea într-un mediu muntos nefamiliar, indica publicaţia Haaretz.
La 6 aprilie 2011, Canalul II al televiziunii publice israeliene a dat publicităţii o parte din concluziile anchetei Parchetului militar israelian cu privire la cauzele catastrofei aviatice, scria portalul Jevish.ru.
Potrivit anchetei, echipajul elicopterului nu avea o pregătire suficientă în vederea unor operaţiuni de zbor şi manevre complexe, la altitudine joasă, în condiţii meteorologice dificile (ceaţă densă, vânt în rafale, givraj etc).
La 7 iulie 2011, procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) au dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la accidentul aviatic din 26 iulie 2010.
Cercetările efectuate au relevat că la originea catastrofei aeriene s-a aflat un factor obiectiv concretizat în condiţiile meteo nefavorabile întâlnite pe timp de zbor, a căror evoluţie concretă nu a putut fi prevăzută.
Echipajul s-a confruntat cu schimbări bruşte şi de mare amplitudine ale condiţiilor meteo, constând în coborârea plafonului de nori şi scăderea vizibilităţii sub limitele de zbor la vedere, fenomene atmosferice greu previzibile în apropierea acestor forme de relief.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric