Pare unul din scenariile halucinante ale lui James Ellroy; este însă o realitate documentară: FBI şi alte ramuri ale guvernului american au investigat vedete ale muzicii rock, folk sau pop, dezvăluie istoricul italian Mimmo Franzinelli în recenta sa carte, „Rock & servizi segreti”, scrie publicaţia spaniolă „El Pais”.
Interesul FBI pentru lumea showbizului a fost moştenit de la fondatorul său, J. Edgar Hoover, care era de părere că orice informaţie înseamnă putere. Preşedinţii americani au trecut unul după altul, dar Hoover a rămas, graţie cunoştinţelor sale mediatice şi dosarelor sale, notează sursa citată.
Astfel, la momentul potrivit, rufele murdare ale lui Frank Sinatra au servit la exercitarea de presiuni asupra fraţilor Kennedy, care le împărtăşea slăbiciunea pentru femei, însă criteriile lor de selecţie au fost cel puţin misterioase, întrucât showman-ul Liberace nu a fost consemnat pentru homosexualitate, ci, mai degrabă, pentru apetenţa jocurilor de noroc. Jim Morrison, un subversiv
Odată cu explozia culturii la mijlocul anilor ’60, numărul subversivilor a crescut. Nu a trecut neobservat de FBI nici Jim Morrison, care ţipa alături de trupa sa The Doors, „vrem lumea şi o vrem acum”.
„Mulţi au vrut să facă trecerea de la retorică la acţiune. Grace Slick, solistul de la Jefferson Airplane, a studiat împreună cu fiica lui Richard Nixon şi a fost invitat la Casa Albă, pentru a-i fi prezentat activistului Abbie Hoffman, care plănuia să strecoare LSD în paharul preşedintelui", scrie Mimmo Franzinelli în cartea sa. Elvis, „dependenţă psihologică de cocaină”
Gustul vedetelor pentru droguri făceau mai uşoare operaţiunile FBI. Cei prinşi cu vreo substanţă interzisă erau trecuţi pe lista „suspecţilor de urmărit”. Tot aşa a fost explicat eşecul lui Elvis în cadrul turneului din Europa: „dependenţă psihologică de cocaină”. Cazul Watergate în sine a adus după sine şi o condamnare a acţiunilor clandestine: erau scuzate excesele împotriva comuniştilor negri şi răzvrătiţi, dar indignarea a fost generală când „toţi oamenii preşedintelui” au fost prinşi spionând pentru Partidul Democrat. Minuţiosul Comitet Church a fost cel care a dezvăluit rufele murdare ale Counter Intelligence Program, pe care FBI l-a pilotat între 1956 şi 1971, fără a uita de „faptele” CIA în afara ţării. Răpiri secrete Dezvăluirea unor dedesubturi care întinau respectul de sine al democraţiei americane a contribuit la promovarea Legii Libertăţii Informaţiei, care permite accesul la documente confidenţiale. S-a aflat astfel despre „grija” Administraţiei Nixon faţă de John Lennon: FBI a pus la punct o campanie de spionaj şi hărţuire, fiind convins că fostul Beatles conducea activităţi revoluţionare şi că trebuia expulzat din SUA. Nu era la mijloc vreo xenofobie: el l-a hărţuit la fel şi pe compozitorul-dirijor Leonard Bernstein.
„Însă astfel de tactici nu aparţineau exclusiv Washingtonului. În 'Rock & servizi segreti', Franzinelli aminteşte că Fabrizio de André, cunoscut azi ca una din gloriile muzicii italieneşti, a fost supravegheat îndeaproape în anii 70: poliţia secretă îl suspecta de cumpărare de terenuri pentru a ascunde membri ai Brigăzilor Roşii! Aparent, nimeni nu a observat când el şi soţia lui au fost răpiţi de bandiţi în Sardinia. Au trecut patru luni de coşmar până când familia a plătit răscumpărarea”, încheie El Pais.