Capitala a regăsit un obicei uitat. Serile speciale concentrate pe un anumit tip de muzică, care sunt din nou organizate, fac parte dintr-un proiect de recuperare a Micului Paris muzical.
Vă (mai) place Brahms? Primul impuls al răspunsului colectiv ar fi "nu", deoarece ce fel de impact ar mai putea avea muzica lui Brahms în zilele noastre? Desigur, cei care îl apreciază nu numai pe Brahms, ci şi pe Mozart, pe Rahmaninov, pe Enescu, constituie un segment important.
Dar se pot "bate" fanii muzicii clasice cu fanii manelelor? "Nu. Deja facem o comparaţie şi nu este cazul. În străinătate există o educaţie a muzicii clasice, există o educaţie a café concert-ului. Noi am avut această educaţie în perioada interbelică, iar acum trebuie să o recuperăm", spune maestrul violonist Ion Ivanovici, care, de la începutul lunii septembrie, participă la un proiect de recuperare a Micului Paris muzical.
"Serate muzicale la Grand Hotel Continental. De ce? Am reluat întrucâtva o bună tradiţie a Bucureştiului. Între războaie, Capitala răsuna de muzică. «Dă-i rusului votcă, francezului - cafea şi ziare şi românului - muzică şi mâncare!», aşa se spunea pe atunci. Erau vremuri în care muzica răsuna atât în locurile elegante ale Bucureştiului, cât şi în saloanele mondene ale marilor doamne, care dădeau serate muzicale", spune Dorin Ioniţă, director Lanto Communication şi organizatorul seratelor.
Clasici, romantici, moderni
Muzică clasică, jazz clasic, prelucrări folclorice din bijuteriile muzicale ale lumii, seri de jazz ori seri speciale-pe o anumită temă muzicală. Un "mix" care încearcă să îmbine tradiţia cu modernismul. Seară de seară, începând de la ora 19.30 şi până cel târziu la ora 22.00. Aceste serate muzicale au început în septembrie şi vor ţine "atât cât se va putea şi cât va exista un public, chiar dacă restrâns, dar măcar dornic să aprecieze aşa ceva", adaugă Sanda Almăşan, manager general al Grand Hotel Continental şi iniţiatoarea acestui proiect.
"Pe vremuri, Cella Delavrancea organiza astfel de serate muzicale. Se serveau tot felul de prăjiturele, se bea o cafea, se discuta. La început cântau tinere speranţe muzicale, apoi urma un recital al unui artist deja afirmat".
Urmând oarecum modelul Cellei, la seratele de faţă cântă tineri de la Conservator, dar şi "categoria grea", precum maestrul violonist Ion Ivanovici. A cântat la Filarmonica din Craiova, a fost dirijor la Ansamblul Ciocârlia şi la Ansamblul Armatei, a cântat pe tot globul.
Repertoriul lui în cadrul seratelor cuprinde Grieg, Mozart, Enescu, Boulanger, de fapt este vast: "Clasici, romantici, moderni. Îmi dau seama că muzica bună trebuie adusă în forma perfectă şi în marile restaurante".
"În prima seară am ales un repertoriu variat, neştiind exact ce public vom avea. Şi am abordat de la transcripţii clasice într-o manieră pentru pian şi vioară, până la melodii româneşti din Bucureştiul interbelic tot aşa făcute pentru a fi cântate în duo pian şi vioară, Apoi ceva muzică americană, jazz, chiar şi muzică de film! Am încercat să le îmbinăm, tocmai în ideea de a vedea ce se potriveşte mai bine şi cum reacţionează publicul. Am avut o surpriză plăcută, chiar foarte plăcută, când am văzut că lumea a reacţionat la fel de bine la toate genurile muzicale abordate", a explicat Răileanu.
"Agăţarea" publicului
Au ales piese cunoscute şi extrem de plăcute. Practic, au ştiut cu ce să agaţe publicul zilelor noastre? "Da, este şi aceasta o tehnică!", se amuză Alexandru Răileanu.
"Publicul este mixt, am primit şi cereri şi în unele seri a fost nevoie să prelungim programele pentru că publicul rămăsese şi aştepta".
Cristina Paşa consideră că "este un experiment frumos, iar acustica aici este deosebită". Ea are în repertoriu şi Brahms - despre care crede că în aceste vremuri mai are o şansă! " La început, el cânta în restaurantele din port şi era un pianist foarte bun, compoziţiile lui erau foarte bune, numai că nu găsea pe nimeni care să îl promoveze. Noroc cu Schumann, care l-a propulsat", explică Cristina.
Umoristic vorbind, având în vedere că la acest capitol nu s-a schimbat nimic, Brahms rămâne în actualitate.
Nu ştim de câtă înţelegere va avea parte Brahms de la un Bucureşti îngropat în viteză, iPhone, fast-food, fast-music sau fast-love, care poate îşi va reînţelege tradiţia unui alt timp. <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/jXjqagAwlME" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
RETRO
Un farmec pierdut, oricând de regăsit
În Bucureştiul de demult se amestecau, la fel ca şi în ziua de azi "aromele şi muzicile", tradiţia şi avangarda, luxul şi sărăcia, ultima modă venită direct din Franţa, dar şi balcanismul.
În serile Capitalei interbelice, doamnele elegante şi domnii, care reuşeau să le concureze la eleganţă, ieşeau la restaurant, nu numai pentru a mânca, ci şi pentru a asculta muzică. Pe Calea Victoriei fiind, se îndreptau, de ce nu, şi spre Grand Hotel Continental, un loc plin de istorie, centrul aristocraţiei încă de la 1800.
Se spune că Bucureştiul dintre cele două războaie este locul unde s-au întâmplat tot şi toate. Micul Paris are un farmec pierdut acum, dar care este oricând "disponibil" de a fi regăsit. <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/YsJrpaVwTWw" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/1n4r7IlJurc" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>