SENATUL EVZ. Plagiatorul Ponta, pungaşii de la Bucureşti şi socialismul democratic european

Orice ar afirma propaganda uselistă, oricât s-ar da peste cap mercenarii lui Felix, mutarea Congresului Partidului Socialist European de la Bucureşti la Bruxelles este o palmă usturătoare pentru echipa lui Victor Ponta.

Sigur, acesta se bate mereu cu pumnul în piept cât de social-democrat este el. Expert în măsluiri, minciuni şi mistificări, Ponta a devenit o piatră de moară legată de gâtul socialiştilor vestici. Ce-ar putea avea în comun un Laurent Fabius, de pildă, cu cei pe care Herta Muller îi numeşte pe bună dreptate personaje dintr-o "piesa cu pungaşi"? Când Dan Tapalagă a scris despre revoluţia borfaşilor, au fost unii care au zâmbit acru. Când Grigore Cartianu a scris în termeni duri despre acţiunile puciştilor, aceiaşi neutri de profesie, de fapt uselişti cu peruca, au strâmbat din nas. La fel la textele unor Dan Turturică, Mircea Marian, Dan Andronic, Mircea Mihăieş, Sabina Fati, Ion Cristoiu, Rodica Palade, Andreea Pora, Andrei Cornea, Dragoş Paul Aligică, Cristian Câmpeanu, N. C. Munteanu. Când Mircea Cărtărescu a tras semnalul de alarmă privitor la revanşa toxică a sistemului ticăloşit, echidistanţii l-au acuzat de naivitate. Doar ei sunt capabili de judecăţi "obiective", în special atunci când echivalează, aberant şi obscen, rolul UE astăzi cu acela al URSS în anii 50. Când profesoara Catherine Durandin atrage atenţia asupra îngrijorării vestice în raport cu acţiunile de de-democratizare din România, se trezeşte cu o lecţie despre suveranitatea naţională venită de la un europarlamentar uselist revoltat de tratamentul "jignitor" aplicat guvernului Ponta de către Comisia Europeană. În realitate, premierul plagiator şi patronii săi nu au nimic de-a face cu tradiţia socialismului democratic european. Ei nu sunt urmaşii lui Constantin Titel Petrescu, ai lui Eftimie Gherman şi ai lui Şerban Voinea, ai lui Ion Flueraş şi Iosif Jumanca, ci ai lui Gheorghiu- Dej, ai Anei Pauker şi ai lui Nicolae Ceauşescu. Eventual ai lui Ştefan Voitec şi Lothar Rădăceanu. Nu i-am auzit niciodată omagiind memoria luptătorilor social-democraţi care au murit în închisorile comuniste. Adrian Năstase a încercat cândva să racordeze orientarea PSD la ideile socialdemocrate moderne, dar a eşuat. Mircea Geoană s-a străduit, la începutul carierei sale ca lider al PSD, să dezvolte legăturile cu gânditorii socialişti din Vest pe direcţia "celei de-a treia căi". Iniţiativele sale au murit în faşă. Ce pot avea în comun negaţionistul Holocaustului, amoralul Dan Şova şi liderul laburist Ed Miliband? PSD este dominat de interese financiare tenebroase, s-a construit ca un castel de încrengături mafiotice, nu ca o formaţiune cu valori reale, transparente. Tartorul PSD rămâne acelaşi inamovibil dinozaur leninist Ion Iliescu, cu ideile sale nefaste despre eliminarea duşmanilor de clasă, despre esenţa malefică a capitalismului şi mai ales despre necesitatea monopolizării puterii de către un mic grup de pretinşi exponenţi ai "poporului". Social-democraţii europeni nu-şi pot permite identificarea cu aceşti şnapani a căror supremă "realizare" în cele peste trei luni de guvernare a fost un puci avortat şi o campanie isterică de distrugere a statului de drept. Faptul că Ponta este acum unul dintre cei 32 de vicepreşedinţi ai Internaţionalei Socialiste ţine strict de un algoritm al reprezentării regionale şi statale. În realitate, PSD a ajuns un partid paria în "marea familie" a socialismului european. Tartorul PSD rămâne acelaşi inamovibil dinozaur leninist Ion Iliescu