Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > SENATUL EVZ: Omul gras şi omul slab
SENATUL EVZ: Omul gras şi omul slab

SENATUL EVZ: Omul gras şi omul slab

După ce întreaga clasă politică şi toată populaţia a înţeles, este timpul ca şi preşedintele Băsescu să înţeleagă că guvernul Boc trebuie să cadă. Acest guvern, în acest moment, nu mai are nicio susţinere reală din partea nimănui, şi pe bună dreptate.

Încremenirea lui în proiectul de a stoarce tot ce se poate stoarce din amărâtele noastre de buzunare a început să semene ameninţător cu ideea fixă a lui Ceauşescu de a ne plăti datoriile externe. Consecinţa, şi într-un caz, şi-n celălalt, este aceeaşi: pauperizarea insuportabilă a omului de rând, exasperarea lui prin birocraţie şi măsuri coercitive. Foamea şi cozile au reapărut, statul îşi a rată iarăşi faţa obtuză, autoritară. Iarăşi cetăţeanul e văzut sub forma unei găini uriaşe, bună doar de jumulit, ca-n "Goana după aur" a lui Chaplin.

Cei care-au făcut armata ştiu că, dacă ai instrui soldatul după regulamente, ar muri în câteva zile. Guvernul Boc nu ştie asta, crede că poate face şmotru cu noi până cădem laţi. Nu ştie nici că, oricâte justificări ai avea, nu se poate să-i iei măgarului câteun bob din raţie în fiecare zi, sperând ca în cele din urmă să se hrănească doar cu aer.

După părerea mea, politica fiscală a acestui guvern nu va duce la salvarea noastră, ci la ruină, pentru că ea a lovit atât în omul de rând, în dispreţul oricăror politici de protecţie socială, cât şi în economia românească şi-n politica de investiţii, prin absurdul TVA impus.

Poate că, în aceste condiţii de semifaliment naţional, se impuneau măsuri de austeritate, dar nu prin acţiuni de zapciu şi prin reinventarea birurilor pe fumărit şi burlăcărit, ca în vremea fanarioţilor. Nu poţi lua trei piei de pe oamenii care nu au decât una singură, şi aia tăbăcită ca vai de ea.

Preşedintele Băsescu a făcut acum câtva timp o metaforă, ca imagine a economiei româneşti: cea a unui om gras (sectorul bugetar) căţărat în spatele unui om slab (sectorul privat). Cât de gras e sectorul bugetar se vede din salariile şi pensiile oamenilor. Omul gras al lui Băsescu e, de fapt, cel mai costeliv cetăţean european. Ca-n bantustane, "averea" lui îi ajunge numai pentru mâncare şi întreţinere.

M-a întristat cinismul preşedintelui, care şi-a comparat salariul cu cel al unui profesor, m-a uimit şi neruşinarea lui Videanu care ar putea, chipurile, trăi cu 15 milioane pe lună… Din metafora prezidenţială a ieşit şi soluţia: "omul gras" a fost pus la cură de slăbire: salariul tăiat, sporuri tăiate, disponibilizări etc. Dac-am fi Elveţia, asta poate ar fi fost o soluţie. Dar austeritatea s-a aplicat la noi unor oameni deja austeri până la limita limitei. Numai sufletul le-a fost lăsat, ca-n vremurile, iarăşi o spun, când se bejenea ţara de răul birurilor căzute pe capul oamenilor.

Ne aşteptam ca măcar omul slab din şi mai slaba metaforă prezidenţială să fie întărit, ca să-l poată căra pe celălalt (ajuns piele şi os) în spinare mai eficient. Dar nu, sectorul privat a fost lovit poate şi mai crunt decât cel de stat prin uriaşul TVA impus, poate cea mai mare greşeală a cabinetului Boc. Clasa de mijloc, abia înfiripată în ultimul deceniu, e lovită acum în mod absurd, căci ştiu şi copiii că nu poţi trăi fără să produci, oricât ai strânge cureaua. Umbra abuzurilor fiscale actuale se va întinde pe decenii, afectând viitorul economiei noastre.

Poate cea mai sinistră găselniţă a actualului guvern este însă înverşunarea sa asupra drepturilor de autor. În ciuda revoltei tuturor uniunilor de creaţie ale artiştilor, se merge tembel înainte cu măsura vandalică de a tăia şi mai adânc din veniturile creatorilor de adevăr şi frumos ai naţiunii noastre.

Da, s-a făcut evaziune fiscală profitându-se de legea drepturilor de autor, dar pentru asta e de vină legea însăşi, unde conceptul de "autor" nu e definit corect şi precis. Aşa s-a ajuns ca şoferi, bucătari, coafeze etc. să fie şi ei plătiţi în virtutea acestei legi.

Nu e corect să treci acum la impozitări, ci să lucrezi la o lege nouă, fără ambiguităţi. Altfel, vei lovi în puţinii artişti care încă nu şi-au luat lumea-n cap din ţara asta unde dispreţul pentru intelectuali a ajuns proverbial.

Acesta nu este nici un articol politic, nici de propagandă, şi nu aş vrea să fie folosit de nimeni în acest sens. Este doar vorba de ceea ce cred eu că se vede cu ochiul liber şi nu mai poate fi ignorat nici de prieteni, nici de duşmani: faptul că guvernul Boc s-a malignizat şi trebuie operat de urgenţă.