Mircea Cartarescu: "Mai intai vreau sa le spun La Multi Ani si sa le doresc multa bucurie si seninatate in 2008 tuturor celor care mi-au facut onoarea sa ma citeasca in paginile "Evenimentului zilei" pe parcursul acestui an."
Asa cum oamenii politici multumesc, dupa o victorie electorala, „si celor care i-au votat, si celor care nu i-au votat”, multumesc si eu aici atat celor care mi-au trimis, prin forum, mesaje de apreciere si incurajare, cat si celor care - pentru ca nu au fost de acord cu pozitia mea in diverse chestiuni, sau pentru ca urasc acest ziar, sau pentru ca-l urasc pe Traian Basescu, cu care identifica ziarul si pe mine, sau pentru ca nu ma apreciaza ca scriitor, sau pentru toate la un loc, sau pur si simplu ca sa se distreze - au scris pe diverse tonuri impotriva mea.
Forumurile, care initial ne-au socat pe toti prin violentele de limbaj, prin aria calomniei cantata la adapostul mastilor venetiene, au dovedit, cu trecerea timpului, ca sunt mult mai mult decat atat: un barometru statistic al starii de spirit a publicului, o scala a efectului pledoariei tale pentru o cauza sau alta, pana la urma o oglinda, cu lumini si umbre, a imaginii tale in ochii celorlalti. De la „Va multumesc ca existati” pana la „jigodie nenorocita”, am fost gratulat cu toate expresiile de pe scara aprecierii personale sau publice. Atata vreme cat formularile negative cuprind doar insulte, ele nu au de ce sa supere: isi varsa si omul naduful contra celui pe care-l percepe drept adversar. Ar fi o copilarie sa ma supar pentru asa ceva. Am, doar, in spate 27 de ani de cariera literara, timp in care spinarea mi-a fost batucita de atacuri dintre cele mai acide, venite de la prieteni si de la adversari deopotriva. Stiu bine ce-nseamna rautatea si resentimentul, stiu cum pot durea invidia si calomnia. Dar ura, am mai scris-o, este intotdeauna ura de sine, este un sentiment care te otraveste pe tine insuti. N-am raspuns niciodata la aceste atacuri. Caci nu exista cale mai buna de a-ti pastra o minte limpede si o constiinta senina decat renuntarea la ispita uriasa de a-i uri la randul tau pe cei ce te urasc. Daca mesajul cristic s-ar rezuma doar la atat (el e de fapt cu mult mai vast), ar fi deja mai profund decat toate mesajele sapientiale pronuntate vreodata.
Le multumesc, deci, celor care mi-au reprosat ca scriu pentru bani, ca m-am vandut fie direct, fie prin intermediari, taberei lui Basescu, ca toti „intelectualii astia plini de ifose”. Fireste ca scriu pentru bani. Mi-e rusine sa va spun cat este salariul meu de profesor la universitate. Si eu, si colegii mei scriitori trebuie sa facem jurnalistica, pentru ca altfel nu putem supravietui. Nu e placerea suprema a vietii noastre. Nici Eminescu, nici Caragiale, Arghezi sau Camil Petrescu n-au facut altceva. Viata ne sileste sa ne vindem propriul creier, pe care ni-l tocam farama cu farama in jurnalistica in loc sa stam linistiti si sa ne scriem cartile. Cei mai straluciti scriitori ai generatiei mele, intre care Ioan Grosan, Cristian Teodorescu, Ion Muresan sau Florin Iaru scriu articole de opinie ca sa poata trai, ceea ce nu-nseamna ca-si vand opiniile. Isi vand puterea de munca, la fel ca oricine in tara asta, dar nu si credintele, ideile si imaginea publica. N-am scris niciodata un rand in care n-am crezut cu adevarat.
N-am scris niciodata ce mi s-a sugerat sa scriu, nu m-am gandit vreodata la linia ziarului, la reactia publicului, nu m-am lasat intimidat de represaliile, politice sau literare, care-au urmat articolelor mele. Am gresit uneori, dar cand mi-am dat seama mi-am recunoscut in public greseala. Desi cred ca directia lui Basescu e cea buna pentru Romania de azi, am scris adesea impotriva presedintelui si-a aliatilor sai. Mi-am atras destule reprosuri si din aceasta tabara.
Le multumesc si celor care mi-au reprosat fie ca sunt un scriitor foarte prost in general, fie ca imi scriu editorialele mult mai prost decat literatura propriu-zisa. Despre primii, ce sa zic? Ar fi surprinsi cat de des sunt de acord cu ei, in momentele mele de descurajare si depresie. Celorlalti le dau, de asemenea, dreptate: articolele mele n-au nicio pretentie literara. Frumos mi-ar sta sa fac aici metafore, parabole si simboluri, s-o aduc subtil din condei pe chestiuni elevate. Aici scriu pentru oameni multi si grabiti, care vor sa-si confirme o parere despre probleme imediate. Nu vreau sa incant pe nimeni, ci doar sa-i conving pe oameni, cu argumente directe si rationale, de dreptatea pozitiei mele.
In cele din urma insa, importanta ramane legatura dintre editorialist si publicul sau, increderea reciproca, respectul reciproc, in ciuda certurilor si impacarilor. Celor buni si celor rai, deci, celor veninosi si celor indatoritori, celor drepti si celor nedrepti le doresc in final, din toata inima, un An Nou magnific si sa ne vedem cu bine in 2008!
Recomandările noastre
