Pe 6 ianuarie, Biserica prăznuiește Botezul Domnului sau Boboteaza, momentul în care Mântuitorul a fost botezat de Prorocul Ioan în apele Iordanului, la vârsta de 30 de ani.
Boboteaza se mai numește și Epifanie sau Teofanie, termeni care provin din greacă și înseamnă „apariția” sau „arătarea” lui Dumnezeu. Aceasta deoarece, în momentul în care Hristos a fost botezat, oamenilor le-au fost dezvăluite concomitent Sfânta Treime și divinitatea Mântuitorului: Cerurile s-au deschis, Duhul Sfânt s-a pogorât ca un porumbel deasupra capului lui Iisus și s-a auzit vocea Tatălui mărturisindu-L pe Fiul Său: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit. Pe Acesta să-L ascultați.”
Cum Iisus, fiind Om și Dumnezeu în același timp, nu avea păcate care trebuiau spălate, semnificația Botezului Său este alta decât la oamenii de rând: prin Botezul în Iordan, nu Iisus se sfințește, ci, dimpotrivă, El curăță și resfințește Creația degradată prin căderea în păcat.
Afundându-Se în apele Iordanului, Iisus readuce în lume, prin intermediul apelor, asemenea unei rețele de vase sanguine, Duhul Sfânt, care fusesese luat omenirii la căderea lui Adam și a Evei.
Botezul ca Mormânt
Cuvântul „botez” vine de la grecescul „baptein”, a se afunda. Nu doar în apă, ci și în pământ, de pildă. De aceea, scufundarea în Iordan are și o altă semnificație: anunță moartea și Învierea lui Hristos dar și mântuirea omenirii. Prin botez, este omorât și îngropat Omul Vechi (decăzut) pentru a învia ca Om Nou, în-dumnezeit. Acesta este și motivul pentru care în icoana tradițională a Bobotezei, malurile Iordanului sunt înălțate și arcuite, ca și când L-ar închide între ele pe Iisus ca într-un mormânt.
Din același motiv, botezul copiilor se face prin trei afundări în apă (complete, nu doar simple stropiri), semnificând cele trei zile petrecute de Mântuitor în mormânt. Întreita scufundare este însoțită de Epicleză, adică invocarea Duhului Sfânt și chemarea Acestuia de către preot pentru a se coborî asupra micuțului, așa cum s-a întâmplat la Iordan, când porumbelul a venit deasupra capului lui Iisus.
Cum se ia Agheasma Mare
În toate bisericile are loc sfințirea Agheasmei Mari, o dată în ajun și a doua oară chiar de Bobotează. Agheama din ajun este folosită de preoți pentru sfințirea caselor, a celor ce locuiesc în ele precum și a animalelor și acateturilor. Cu Agheasma săvârșită de Bobotează sunt stropiți credincioșii participanți la slujbă și biserica. Credincioșii duc acasă Agheasmă Mare, pe care o pot lua dimineața, pe nemâncate, de pe 6 până pe 14 ianuarie, sau după recomandarea duhovnicului.
Agheasma Mare, păstrată în vase (preferabil de sticlă) curate, își păstrează prospețimea și gustul bun ani de zile. Atenție: firele de busuioc lăsate în agheasmă îi strică gustul.