Este alintat "Ţeava" de către cei ce l-au pilotat fiindcă e cam gol pe dinăuntru. I se mai spune "Kalaşnikovul din cer". A împlinit 50 de ani de când zboară pe cerul României. În patria mamă, Rusia, e ceva mai bătrân, are 57 de ani.
Cele peste 11.000 de aparate MIG 21 fabricate începând din 1955 au fost cumpărate de peste 60 de ţări din patru continente. Erau excelente pentru operaţiuni de vânătoare-interceptare. Celor peste 20 de variante de supersonice MIG 21 li s-au adăgat, ulterior, avioane din ce în ce mai performante, tip MIG 23, 25, 27 şi 29. Ultimul MIG românesc, între timp îmbunătăţit de israelieni pentru a fi compatibil cu sistemele NATO, se va putea ridica de la sol în 2015. Până atunci, în ciuda crizei economice, aviaţia militară română va trebui să înlocuiască MIG-urile cu avioane multirol, cel mai probabil americane. Deveselu, între MIG şi Hercules Tinerii din Deveselu abia aşteaptă ca avioanele Hercules să aterizeze la Deveselu, în locaţia fostului Regiment 91, desfiinţat în 2002. Ei ştiu de la vârstnicii din Deveselu cum, pe 12 februarie 1962, toată suflarea de atunci a comunei a stat cu ochii pe cer, aşteptând sosirea primului avion MIG 21 din Rusia. "Kalaşnikovul din cer", cum era supranumit MIG-ul rusesc, a aterizat pe la prânz pe aerodromul Regimentului 91 Aviaţie-Vânătoare (UM 01905). Era pilotat de un rus. Până la sfârşitul lunii februarie a anului 1962, alte 11 avioane MIG-21 F13 au fost aduse de piloţii ruşi la Deveselu. Primul român care avea să urce în carlinga unui MIG 21 a fost maiorul Alexandru Marcu, pe 9 iunie 1962. Marcu - la fel ca toţi piloţii avioanelor MIG 21, 23, 25 sau 29 cumpărate de România din defuncta URSS - a deprins comenzile în centrele specializate de la Krasnodar şi Kazahstan. Acolo erau instruiţi şi cei care aveau să asigure mentenanţa avioanelor MIG intrate în dotarea Aviaţiei Militare Române. Până în 1967, aproape toate avioanele aduse de la ruşi erau "second hand". În 1967, în urma unor negocieri destul de tensionate, sub ameninţarea că România va reduce importurile din URSS, mai ales cele de tehnică militară, partea română a reuşit să convingă partea rusă să livreze avioane noi. De atunci, MIG-urile au reprezentat coloana vertebrală a aviaţiei militare româneşti. Din 1969, piloţii nu au mai mers in URSS să înveţe cum să piloteze un MIG 21, ci la Bacău. Până în 1995, un număr de piloţi echivalent cu efectivele a peste zece regimente de aviaţie au fost şcoliţi aici. La Muzeul Naţional al Aviaţiei Române se păstrează un exemplar din prima escadrilă ce a aterizat pe aerodromul Deveselu în februarie 1962. Primul MIG 29 a venit din URSS, pe 21 decembrie 1989 Pe măsură ce ruşii îmbună¬tăţeau MIG-urile, aviaţia militară română le cumpăra. Ajunsese să aibă în dotare câteva sute de MIG 21, în mai multe variante şi câteva zeci de MIG-uri 23. România nu a cumpărat MIG 25 şi 27, dar s-a arătat interesată de MIG 29, pentru care a negociat vreme de doi ani, între 1987 şi 1989. Pentru a-l putea aduce în ţară, nouă piloţi şi 16 ingineri şi tehnicieni au fost instruiţi, vreme de trei luni, la o bază sovietică din Kazahstan. Primul lot de MIG 29, pilotat de piloţi sovietici, a aterizat în România pe 21 decembrie, în ultimele ore ale regimului Ceauşescu. După Revoluţie, în 1993, România a decis intrarea aparatelor MIG 21 în program de modernizare, licitaţia fiind câştigată de israelienii de la Elbit Systems Ltd. Deja MIG-urile cădeau precum muştele. Din 1996, MIG 21 a devenit MIG 21 LanceR, în varianta A, fiind urmată de variantele B şi C. Toate cele trei permiteau aviaţiei militare româneşti să poată opera în compatibilitate cu standardele NATO. TRIBUT. Escadrila din ceruri Îmbătrânirea MIG-urilor a adus cu sine şi multe accidente. Între 1990 şi 2011 s-au înregistrat în România 27 de accidente aviatice. În 17 dintre ele au fost implicate aparate MIG. Din păcate, 11 dintre piloţi nu s-au putut catapulta şi au murit. La datorie. Ei formează “escadrila din ceruri" a României. Un tribut de sânge plătit de piloţii militari. Celor 11 piloţi de pe MIG-uri li se adaugă alţi 50 de morţi, militari sau civili, decedaţi în urma unor accidente aviatice (aparate de zbor de alt tip şi elicoptere) în acelaşi interval de timp.