În urmă cu cinci ani, când ieşeai de la metroul Nicolae Grigorescu, vedeai oameni tolăniţi prin boscheţi, într-un spaţiu părăsit după nişte garduri vechi din metal. Acum, aici a fost amenajat un spaţiu în care oamenii pot citi ziarul, riscul de a fi călcat pe picior de pântecul unui şobolan fiind mult limitat.

Şi Piaţa Titan s-a schimbat, cu excepţia acelor veşnice femei care îşi strigă în gura mare produsele aduse din infamul complex Europa. Găseşti spray de muşte şi ciocolată pe aceeaşi masă. iar a naibii masă e chiar la intrarea în piaţă. Dar, după chiloţii "trei perechi la 10 lei", găseşti şi o piaţă aranjată inteligent şi acoperită, în care nimeni nu îşi revarsă produsele peste spaţiul rezervat clienţilor.
Cumpărătorii spun că preţurile sunt acceptabile, devreme cu roşiile costă trei lei, cartofii – maximum 1,5 lei, ouăle – 0,4 lei bucata, iar pepenii (fructele sezonului) – cel mult doi lei. "S-a schimbat mult în ultimii ani. Şi piaţa a fost refăcută, să vedeţi cum arăta înainte, nu aveai încredere să cumperi de aici. Mai sunt cârcoteli, unele poate adevărate, dar Negoiţă a făcut treabă", spune Cornelia T, pensionară.
Sectorul 3 – "cu un pas înainte"

Într-un parc construit în ultimii ani, Titanii, Emilia Iordan a venit împreună cu nepoata. Femeia stă în sectorul 4, dar vine des în trei pentru a avea grijă de copilă. "Să zicem că trei este cu un pas înainte, noi (n.r. cei din patru) am avut primari care ne-au ţinut pe loc. Este clar mai aerisit 3", spune aceasta. La ora 10 dimineaţa, parcul este plin de mame sau bunici care îşi scot copiii la joacă. Lemnul lăcuit, fântânile arteziene, spaţiul verde atent îngrijit, spaţiile de joacă şi terenurile de tenis fac "Titanii" un interesant parc de cartier.

Sectorul 3 – Parcul Titanii, amenajat recent, este preferatul copiilor din zonele Titan şi Nicolae Grigorescu

Pe cea mai mare parte din Theodor Pallady şi pe Nicolae Grigorescu, pistele pentru biciclete se leagă într-un circuit lung şi umbrit de copacii din apropierea trotuarului. Printre blocuri, au fost amenajate mici locuri de joacă, iar băncile şi coşurile de gunoi sunt la tot pasul. Totuşi, absurdităţile urbane nu întârzie să apară: bordură înaltă într-un loc marcat pentru pistă de biciclişti sau clopotele de colectare selectivă pe una dintre piste, aşa cum sunt prezentate pe site-ul antibike.net.

Sectorul 3. La una dintre intrările în parcul Titan, o pălămidă şi un fir de romaniţă fac pereche într-un ghiveci chipurile decorativ

La câţiva kilometri unele de altele sunt şi clopotele pentru colectare selectivă, un bun barometru al civilizaţiei. La orele dimineţii, din 15 în 15 minute vine cineva cu o pungă plină şi pleacă cu ea goală. "Azi am adus nişte doze de bere. Ieri, a făcut prietena curăţenie prin cursuri", spune un student care stă în apropierea metroului Titan. Un alt tânăr spune că, din păcate, cei cu vârste peste 40 de ani nu pot fi văzuţi la punctele de colectare selectivă.

"Poate că ar fi nevoie de o campanie targetată (n.r. concentrată) pe această categorie", spune el. În Parcul Titan, o jumătate de bilă neagră pentru sectorul 3. Partea dinspre staţia de metrou Titan a rămas neamenajată, iar, într-un ghiveci de la intrarea în parc, o pălămidă împarte bucata de pământ cu câteva fire de romaniţă.  
Lipscani – vechiul cu două feţe

La centru, sectorul 3 cuprinde şi cea mai îndrăgită parte a Bucureştiului, Lipscaniul. Dar e şi o zonă în care impresiile se adună de-a valma, bune peste rele. Un exemplu este zona de intrare dinspre Unirii în Bucureştiul vechi, a hanului lui Manuc, unde te aşteaptă un lung şir de cerşetori. Dacă priveşti în zare, peste Muzeul Curtea Veche, vei observa clădiri cu un aspect gârbovit, împovărate de anii pe care îi au.

Şi, peste toate, ca un blestem, oameni care ocupă abuziv clădiri de o valoare rară. "Vine poliţia, face evacuările de le vedem pe la televizor şi ei aşteaptă două zile şi se întorc", spune un trecător. Astfel, clădiri construite în stil neoclasic sau neobaroc se degradează într-un ritm rapid, iar dimensiunea pierderii se poate vedea la numai câteva străzi depărtare. Unde câteva străzi renovate sunt "vânate" de aparatele foto ale turiştilor şi de regizorii de film şi producătorii de reclame.

"Aşa arăta Bucureştiul în interbelic", spune Gheorghe Miu, care arată spre câteva imagini cu oraşul acelor ani, de pe câteva panouri instalate de primărie. "Şi aşa ar trebui să arate tot, nu doar aici, pe Smârdan", spune el. Totuşi, Smârdan nu este singura stradă renovată. De altfel, dacă intri pe Lipscani dinspre Universitate, vei merge câteva sute de metri pe străzi care susţin nobleţea vechiului. Exemple sunt străzile Stavropoleos şi Ion Ghica, unde vei regăsi o atmosferă de oraş turistic, generos cu ochiul vizitatorului.