Fostul lider al clanului Duduianu a murit cu zile. Emi Pian putea scăpa cu viață. Un celebru medic legist face dezvăluiri în exclusivitate pentru evz.ro
Viața lui Emi Pian, celebrul lider al clanului Duduianu, putea fi salvată printr-un simplu gest. El a murit, însă, nu numai în urma loviturii de cuțit care i-a fost aplicată în picior ci și din neglijența rudelor lui.
O explicație logică a acestui caz care a ajuns să decapiteze șefi din Poliția Română a oferit-o, în exclusivitate pentru evz.ro, medical legist dr. Gheorghe Alexandrescu, la o lună de la incidentul sângeros în urma căruia și-a pierdut viața Florin Mototolea, numele real al interlopului decedat.
Exclusiv. Dezvăluiri uluitoare despre Emi Pian. Ce nu se spune despre cauza morții
Este oficial! Lovitură grea pentru clanul Duduianu. Dezvăluiri în exclusivitate
Concret, Emi Pian a murit pentru că, imediat după ce a fost înjunghiat, niciuna dintre rudele lui nu s-a gândit să îi lege rana, sau să facă un garou improvizat deasupra tăieturii. Astfel, liderul clanului Duduianu a sângerat în timp ce frații lui îl băteau pe agresor, principalul suspect, Richard Emanuel Gheorghe, membru al clanului Rinu, care a și fost arestat preventiv.
Sângerarea abundentă i-a provocat, practic, acel infarct miocardic care i-a provocat moartea.
Liderul clanului Duduianu, Florin Mototolea, zis Emi Pian, în vârstă de 39 de ani, a murit pe data de 4 august, după ce a fost înjunghiat în urma unei partide de barbut.
Ulterior, au fost arestați și doi frați ai lui Emi Pian, Grațian și Ciprian, care l-au agresat pe Richard Emanuel Gheorghe, acuzați de tentativă de omor.
Iată cum explică medicul legist Gheorghe Alexandrescu cauza decesului…
În exclusivitate pentru evz.ro, doctorul Gheorghe Alexandrescu, fostul șef al Laboratorului de Prosectură al Insitutului Național de Medicină Legală (INML) „Mina Minovici”, a declarat, referitor la cauza medicală a decesului interlopului:
„Victima agresiunii a sângerat mult „la fața locului”, așa cum rezultă din relatările presei imediat după eveniment iar interesarea vaselor sanguine femurale este realmente fatală dacă nu se intervine imediat!”.
Medicul legist a mai precizat că „este o foarte mare urgență medico-chirurgicală, necesitând oprirea rapidă a sângerării prin aplicarea fermă a unui garou deasupra plăgii înjunghiat-tăiate, posibil chiar cu o cureaua de pantaloni, având interpus un rulou de fașă sau similar, care să comprime artera femurală. Acesta se dispune longitudinal pe proiecția cutanată a traiectului vasului sanguin principal al membrului inferior, pe fața antero-internă și superior, spre rădăcina coapsei lezate”.
Intervenția, susține dr. Ghorghe Alexandrescu, „putea fi efectuată chiar cu mijloace improvizate, de către o persoană din anturaj sau chiar de către victimă, dacă aceasta era conștientă până la sosirea salvatorilor”.
„Deci, în etapa inițială extraspitalicească se opresc temporar pierderile sanguine și se administrează perfuzii, care compensează pierderile volumetrice (lichidiene) iar în etapa spitalicească se susțin funcțiile vitale, se suturează vasele lezate și se compensează pierderile sanguine”, a adăugat medicul legist.
Referitor la cauza medicală a decesului, din punctul său de vedere, lucrurile sunt foarte clare:
Agresiune prin lovire cu armă albă, urmată de „hemoragie externă masivă” și de anemie acută posthemoragică consecutivă, prin „lezarea unor vase sanguine cu lumen larg”, posibil din pachetul vasculo-nervos femural al coapsei, cu posibil „șoc hemoragic decompensat în final” ( în raport cu durata supraviețuiri prespitalicești ), ceea ce include și tulburările grave sistemice generate de hipoxie și anoxia tisulară prelungită - inclusiv la nivelul microcirculației miocardice, aspect interpretat inițial eronat la nivelul cordului ca reprezentând un infarct miocardic acut, greșit înțeles ca o boală nontraumatică, aparent fără legătură cu traumatismul recent.
Dar, susține dr. Ghorghe Alexandrescu, „deoarece fenomenele vitale fizio- patogenice și tanatogeneza au fost cert de natură posttraumatică, moartea victimei a fost violentă, agresiunea fizică soldată cu plagă tăiat-înțepată (înjunghiată) fiind în legătură directă de cauzalitate cu decesul și deci încadrabilă în noțiunea juridică de „leziune cauzatoare de moarte”, dacă nu a existat intenția dovedită de omor din partea agresorului”.
„Constatăm o deficiență de cunoaștere a fenomenelor fiziopatologice și de explicare a patogenezei în morțile violente, uneori chiar o intricare cu fiziopatogeneza bolilor preexistente nontraumatice, pentru stabilirea cauzalității în medicina legală, dar mai ales o regretabilă deficiență de comunicare și explicație a termenilor medicali, pentru corecta înțelegere a unor aspecte medico-sociale de interes public”, a adăugat medicul legist.