Un dar al naturii

E de Damasc. Ajunge la o înălţime de doi metri, are flori roz sau rosii, foarte parfumate. Este folosit pentru extragerea esenţei de trandafir. Trandafirul de Damasc ascunde în petalele sale seducător parfumate o bogăţie foarte apreciată: ingredientul care face faţa strălucitoare şi fără riduri. Oamenii au învăţat de-a lungul timpului să folosească acest dar al naturii transformând petalele de Rosa Damascena (în latină) în apă şi ulei de trandafir, ingrediente folosite ca materie primă principală în numeroase produse cosmetice.

Specialiştii spun că uleiul de trandafir echilibreaza pH-ul şi funcţiile pielii, îmbuntăţeşte vascularizarea şi procesele metabolice din celule. Pielea obosită se revigorează sub acţiunea uleiului de trandafir, iar proprietăţile antiseptice ale acestuia îl transformă în produsul ideal pentru tratamentul infecţiilor cauzate de viruşi, bacterii şi ciuperci rezistente la antibiotice. Cercetările în laborator au dovedit că acelaşi ulei de trandafir hidratează şi detoxifiază, încetineşte procesul de îmbătrânire a epidermei, ba chiar contribuie la regenerarea acesteia.

Mai ales dimineaţa

Potrivit experţilor în domeniu, este bine ca uleiul de trandafir sa fie extras dimineaţa, în special după ploi sau rouă. Petalele trandafirilor trebuie să fie strânse la timpul înfloririi, şi nu trebuie spălate, pentru a nu se pierde elementele utile. Mai multe plante ale genului Rosa cresc în sălbăticie, din vestul Europei până în estul Asiei, cu centrul de diversitate în Asia Centrală. Se pare că mai toate speciile cultivate în Europa, Asia Centrală sau de vest şi nordul Africii, din antichitate până în secolul al XVIII-lea, fie aparţin de „Rosa gallica", fie derivă din ea.
Trandafirul de Damasc este un hibrid fertil de „Rosa gallica", şi este cunoscut încă din antichitate. Se bănuieşte că hibridul a apărut mai întâi în Anatolia, cu multe milenii în urmă. Trandafirul de Damasc (sau, în orice caz, o specie foarte asemănătoare) este cunoscut în vestul Asiei încă din Epoca de bronz, şi mai apoi s-a răspândit în Grecia şi Imperiul Roman.

Simbol heraldic

Există o varietate a soiurilor de Trandafir de Damasc, iar unele din ele, mai ales cele din răsărit, sunt apreciate mai ales ca surse de ulei esenţial, cum ar fi trandafirul de Ispahan (din Iran). Varietăţile York şi Lancaster ale Trandafirului de Damasc au fost numite aşa din cauza "războiului rozelor" dintre casele de York şi Lancaster (1455-1485). Cele două case nobiliare erau reprezentate de blazoane pe care figurau "Trandafirul Alb de York" (Rosa alba "Maxima"), respectiv "Trandafirul Roşu de Lancaster" (Rosa gallica "Officinalis").
Ca semn al reconcilierii, familia învingătoare a ales ca simbol heraldic un nou trandafir, cu interiorul alb şi petalele exterioare roşii. Nici un cultivator nu a reuşit să creeze un asemenea trandafir, dar "Rosa damascena versicolor", "York and Lancaster" (o realizare din secolul al XVI-lea) este destul de aproape, pentru că are pe aceeaşi tulpină atât flori roz, cât şi albe.