Evoluţia tehnologică face să dispară scrisorile de dragoste. Pasiunea s-a redus la câteva caractere care încap pe ecranul mobilului sau în e-mail.
„Micu + Sufleţel = LOVE.“ Aşa sună povestea de dragoste modernă, rezumată printr-un mesaj scris pe pereţi, în metrou sau chiar pe trotuar. Dar în intimitate? Cum se manifestă dragostea, cum se exprimă sentimentele şi în ce formă ajung la destinatar? Soluţia simplă şi rapidă: SMS-ul. Şi dacă „nu-mi răspunzi la SMS“, tragedia e mare, doar nu e scrisoare să ajungă greu, iar semnalul la telefon a încetat să mai fie o problemă.
Scrisorile de dragoste trimise din armată au fost înlocuite de permisii petrecute în internet-café-uri, în faţa calculatorului, cu fereastra „Compose mail“ deschisă. Nostalgia îndrăgostiţilor de ieri
„Cordelia mea,
Aud spunându-se despre mine c-aş fi îndrăgostit de mine însumi, şi lucrul acesta nu mă miră; cum altfel s-ar putea vedea că sunt îndrăgostit, când eu nu te iubesc decât pe tine? Cum s-ar ghici? Fiindcă nu te iubesc decât pe tine. Sunt eu îndrăgostit de mine însumi? (...) Johan al tău“, scria Soren Kierkegaard în „Jurnalul seducătorului“.
Armele seducătorilor de astăzi sunt mesajele scrise pe care le pot transcrie de pe ecranul telefonului pe o foaie de hârtie. Iar cutiuţa cu scrisorile de dragoste legate cu fundiţă şi parfumate s-a transformat într-un dosar din plastic, plin cu variantele printate ale mailurilor în care sentimentele încearcă să treacă dincolo de monitorul calculatorului prin caractere identice cu cele folosite pentru orice altă conversaţie. Caligrafia, care transmite furia, pasiunea şi personalitatea celui care a scris o scrisoare de dragoste, s-a pierdut pe drumul evoluţiei tehnologice şi s-a transformat în litere prefăcute.
Scrisorile cu sentiment, pătate de lacrimi, care cucereau inima alesei, precum în „Cyrano de Bergerac“, sunt azi acoperite de praful lăsat în urmă de maşinile de ultimă generaţie, noile „aspiratoare de femei“. Metode de seducţie de ultimă generaţie
„Scrisoare de dragoste (cu vrăjeli adevărate). Tot ce vei citi este o mică, dar lungă, exprimare a sentimentelor care mă chinuie, care nu mă lasă în pace, sentimente fără de care nu aş putea trăi. Am scris pe cerul albastru, dar norii mi-au şters cuvintele. Am scris pe ţărmul mării, dar valurile mi-au şters cuvintele. Am scris în Yahoo mail şi în inima mea, şi nimic şi nimeni nu îmi va putea şterge cuvintele.(din inimă că din mail... poate). (...) Te iubesc.... a ta mik scârbă....“. Aşa sună o scrisoare postată pe site-ul e-dragoste. ro de ana_serbu.
Lacrimile care umezeau ochii persoanei iubite sunt acum înlocuite de bine-cunoscutele emoticoane - „:(“ sau „:((“ -, elemente grafice care transformă, dar şi minimalizează suferinţa celui îndrăgostit. „Toată informatizarea asta creează o răceală. Răceală emoţională şi fizică. S-ar putea să uităm să scriem în ritmul ăsta. Scrisul de mână este într-adevăr mai personal, e mai frumos, îşi pune amprenta, dar nu se mai obişnuieşte. Probabil că se mai trimit cel mult bileţele prin clasă. Puştii preferă SMS-ul şi pentru că îşi scot telefonul şi se dau mari cu el, dar adulţii preferă e-mailul“, comentează psihologul Cristiana Leviţchi. „Este un semnal al standardizării“ Internetul şi serviciile de telefonie mobilă nu numai că te ajută să-ţi urli dragostea în gura mare (sau cu CAPS LOCK), dar îţi dau şi sugestii de replici care să-ţi lase destinatarul fără cuvinte şi să-ţi asigure succesul. Mesajele prefabricate au devenit o modă şi sunt soluţia cea mai la îndemână când te-a părăsit inspiraţia, dar nu şi sentimentul.
„Lumea în care trăiesc adolescenţii care schimbă astfel de declaraţii de dragoste gata făcute este o lume standardizată. Este un semnal al standardizării şi al lipsei de creativitate“, spune Constantin Stan, preşedintele secţiei de proză a Asociaţiei Scriitorilor Români. Explicaţia e la îndemâna oricui şi vine prompt de la tânăra generaţie. „Telefonul mi-e mult mai la îndemână. Mi se par demodate scrisorile de dragoste... Îmi place să le citesc, dar mi-e lene să le scriu... oricum n-am atâta inspiraţie“, militează pentru telefon Cristi, un băiat de 17 ani, al cărui mobil face şi treaba aparatului de fotografiat, a radioului şi a pixului. Nici Alina, 19 ani, studentă la Litere, nu e foarte încântată de idee. „Îmi plac scrisorile de dragoste. Dar nu ştiu de ce, dacă aş primi acum una aş citi-o şi aş zâmbi, numai că mi s-ar părea demodată şi nu m-ar impresiona la fel de mult ca un text scurt, chiar dacă pare mai impersonal“, conchide fata.