Fostul primar al Bogotei vorbeşte despre importanţa potenţialului de flirt al unui oraş şi despre transformarea capitalei columbiene prin metode inovatoare.

Matematician, filosof, artist şi politician. Aşa este descris pe internet fostul primar al Bogotei, Antanas Mockus, prezent zilele acestea pentru prima dată în România, la festivalul de film documentar dedicat drepturilor omului - One World. Pretextul este pelicula "Bogota Change", realizată de un regizor danez şi care spune povestea transformărilor spec taculoase prin care a trecut oraşul sub conducerea lui Mockus, edilul cunoscut mai ales pentru soluţiile inovatoare.

Pe scurt, acesta a redus cu 50% rata violenţei în trafic, postând mimi în intersecţii, a contribuit la emanciparea femeilor, ceea ce a dus la scăderea numărului de violuri, şi a reuşit să reducă rata omorurilor cu 70%, prin formarea unor grupuri de securitate în comunităţi.

În vârstă de 59 de ani, Antanas Mockus a stat de vorbă cu EVZ despre cum renaşte un oraş, despre ce îl face atrăgător şi despre cum găseşti soluţii inovatoare la problemele curente.

EVZ: Pe vremea când conduceaţi Universitatea din Columbia şi vă aflaţi în faţa unui amfiteatru plin de studenţi care vă huiduiau, v-aţi dat pantalonii jos şi le-aţi arătat fundul. Au amuţit toţi. Din ce resorturi s-a născut acest gest? Antanas Mockus: Uneori eşti pus la colţ şi nu e deloc uşor să găseşti o soluţie. Atunci, cea mai bună soluţie este să te întrebi cear face un artist în locul tău. Multe lucruri depind de ordine, poate chiar prea multe. Dar uneori nu poţi găsi o soluţie cu ajutorul elementelor date, ci trebuie să faci o mică dislocaţie.

Când aveam 16 ani şi eram elev la liceu, colegii mei de clasă îşi băteau joc de practicile religioase în şcoală. Au fost clipe în care m-am simţit o victimă a acestui discurs şi, odată ce m-am putut adresa lor, am insultat steagul columbian. Toţi au amuţit deodată. Apoi i-am insultat pe toţi cei prezenţi tocmai pentru că mi-au permis să insult steagul. Acesta a fost un sacrilegiu mic. Dacă nu s-ar fi petrecut la şcoală, m-ar fi costat enorm. De aceea, nu îi invit pe oameni să facă astfel de sacrilegii sălbatice.

Dar trebuie să înţelegem că, uneori, oamenii sunt aşa de încolţiţi încât au nevoie să comită mici sacrilegii pentru a putea ieşi din situaţia dificilă. Cred că nevoile pedagogice sunt mai ales sursa inovaţiilor.

Prima dată când aţi văzut Bogota spuneaţi că v-a plăcut. Chiar dacă avea ceva urât, era unică. Aţi vrut să o promovaţi cu sintagma "Bogota flirtatious". Ce o face atrăgătoare? Bogota este un oraş izolat în munţi, departe de mare. Dar are în comun cu alte mari capitale un anumit gen de cosmopolitism. E curios că multe oraşe mai mici sunt mult mai pretenţioase. Aşa că starea de flirt se referă de fapt la interesul pentru nou, la un anumit tip de hedonism, de plăcere. Dar înseamnă şi prudenţă. Un fel de joacă cu posibilităţile. Adică, să plonjezi în posibilităţi. Asta poate face viaţa foarte diferită. În asta constă şmecheria. Oamenii care flirtează rar trec la acţiune dincolo de flirt. Dar flirtul le este suficient.

Hai să ne imaginăm împreună, pentru câteva clipe, fără niciun risc, fără pericolul consecinţelor sau al unei dezvoltări ulterioare. Deci există o artă a flirtului, aşa cum scria şi Milan Kundera. Dar ideea de bază rămâne atractivitatea.

Oraşele de astăzi încearcă să te prindă în mrejele lor. Este de fapt un război între ele, chiar dacă unul pacifist... e o competiţie dură, fiecare vrea să se afirme şi să te atragă, să te învăluie şi să nu mai poţi scăpa.

Cum a devenit Bogota un oraş atrăgător? A fost foarte important pentru oraş să reducă drastic nivelul de violenţă, să scadă nivelul crimelor, dar şi să se poziţioneze pe harta lumii. Mai ales că nu mulţi oameni din oraş înţeleg că, de fapt, marea problemă nu este şomajul de astăzi, ci acela de peste câteva decenii. Iar asta clar depinde numai de atractivitatea oraşului în termeni de turism, vizitatori, investiţii. Aşa m-am gândit la siguranţa din oraş.

De fapt, niciodată nu mi-a plăcut să gândesc în termeni de siguranţă şi nesiguranţă pentru că emoţia pe care o stârnesc în minţile celor care mă ascultă este frica. Aşa că puteam spune despre Bogota că este un oraş lipsit de frică. Dar un oraş cu potenţial de flirt sună mult mai bine, mult mai atragător. Dacă simţi teama în spate, nu poţi flirta. Flirtul este de fapt un exerciţiu maxim de libertate.

Aplicarea legii depinde de o mulţime de emoţii Din acest punct de vedere aţi flirta cu Bucureştiul? Vă atrage? Mă aflu pentru prima dată aici şi nu am apucat să cunosc prea mult din oraş. Am remarcat un nivel decent de respectare a legii. Dar, după schimbările din Bogota, mi se pare că Bucureştiul nu are trotuare suficient de largi, iar, pe unele, maşinile sunt parcate până în dreptul clădirilor. Bine, situaţia este mai bună decât cea din Milano.

Aţi schimbat faţa Bogotei, mai ales prin măsuri neortodoxe. Una dintre ele a fost că aţi reuşit să reduceţi nivelul de violenţă în trafic introducând mimi care îi ridiculizau pe şoferii violenţi. Cum v-aţi gândit la asta? Avem legi cu sancţiuni, dar atunci când te loveşti de corupţie, sancţiunile cu greu se aplică. Dacă ai doar legi, iar oamenii sunt corupţi, nu te afli într-o situaţie prea bună. Dacă te afli în trafic şi treci pe roşu nu îţi este teamă de amendă. Dar îţi poate fi teamă de o reacţie socială. Dacă poţi aduce aceste trei temeri împreună – frica de lege, de reacţiile sociale şi de ridicol -, cel mai probabil este că nu vei mai trece pe roşu. Iar cel mai important aspect academic pe care l-am înţeles este că aplicarea legii depinde mult de o serie de emoţii. Aşa că mimii au schimbat teama de a primi amendă cu cea de a fi ridiculizaţi. Oameni de afaceri din Bogota îmi spun că niciodată nu s-au simţit mai ruşinaţi decât atunci când au văzut mimi în trafic imitându-i.

<iframe title="YouTube video player" width="560" height="345" src="http://www.youtube.com/embed/fsVnQUCI1VE" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

CV

Un primar care va rămâne în istorie

Lituanian la origini, Antanas Mockus a condus, în anii ’90, Universitatea din Columbia şi a ajuns primar al Bogotei în 1995, pentru doi ani. Un al doilea mandat a urmat între 2001 şi 2003.

A ajuns popular pentru gesturile publice îndrăzneţe, care i-au motivat pe columbieni să fie mai puţin agresivi. Spre exemplu, s-a lăsat filmat făcând duş pentru a atrage atenţia asupra risipei de apă.

În martie 2010 a candidat la alegerile prezidenţiale, dar a pierdut. La scurt timp a anunţat că a fost diagnosticat cu Parkinson. "Predicţiile spun că nu îmi va afecta activităţile mentale şi că pot trăi 12 ani cu tratamentul corespunzător", spune fostul edil.

Una dintre frazele rostite de Antanas Mockus şi care a rămas în memoria colectivă a Bogotei: "Comportamentul inovator poate fi de mare ajutor atunci când rămâi fără cuvinte".