Clarissa Ward, corespondenta CNN în Afganistan, a povestit care au fost primele impresii după ce talibanii au intrat în Kabun, capitala ţării, după ce forţele armate americane şi aliaţii au început retragerea din zonă.

Practic, pentru jurnalistă, retragerea americanilor din Afganistan a însemnat inclusiv schimbarea modului în care îşi exercita profesia. Schimbarea de regim a însemnat pentru ea obligativitatea de a purta veşmintele agreate de talibani.

Situaţia era cu totul alta cu o zi înainte ca talibanii să intre în periferiile capitalei Afganistanului. Atunci, Clarissa Ward a transmis având capul descoperit și purtând o eșarfă roșie la gât.

După ce insurgenţii au preluat controlul în Kabul, jurnalista a apărut îmbrăcată în chador, un veșmânt negru în care este vizibilă doar figura. Aici s-a ajuns după ce Clarissa a fost ameninţată de fanaticii islamişti, despre care se ştie că nu pun mare preţ pe femei.

Talibanii au îndemnat la calm

„Talibanii sunt la porțile orașului Kabul. Am auzit mai devreme un comunicat de la purtătorul de cuvânt al talibanilor, care a spus că nu vor intra în oraș cu forța, ci că vor să intre pașnic. A îndemnat oamenii să stea acasă, să nu încerce să fugă.

A spus că va fi o amnistie generală pentru toți cei care au lucrat cu guvernul sau cu forțele de securitate, atât timp cât nu încearcă să lupte cu talibanii”, preciza Clarissa Ward la 15 august, în ultima zi înainte ca talibanii să intre în Kabul, conform independent.co.uk.

A doua zi, ea remarca: „Când plecăm din baza noastră, vedem cine este la putere acum. Luptătorii talibani au inundat capitala. Zâmbitori și victorioși, au ocupat acest oraș cu șase milioane de locuitori în doar câteva ore.

Prietenoşii care strigă împotriva SUA

Abia dacă au tras câteva gloanțe. Așa ceva nu mă așteptam să văd vreodată. Foarte mulți luptători talibani, în timp ce în spatele nostru este Ambasada SUA. Strigă «moarte Americii!», dar par prietenoși în același timp.

Este absolut bizar. Dar spiritul primitor are o limită, iar prezența mea provoacă tensiuni. Tocmai mi-au spus că mă dau într-o parte că sunt femeie. Povestea de astăzi este despre oamenii care nu sunt pe stradă, care nu se simt în siguranță, care sunt înlemniți de teamă, care se întreabă ce le rezervă viitorul, care se ascund.

Sunt zeci de mii, poate chiar sute de mii în acest oraș. Nu putem să-i vedem și nici nu vorbesc, deoarece sunt îngrijorați că vocile lor sunt în mare parte amuțite. Sunt mai puține femei astăzi pe stradă. Astăzi vedem mai multe burka pe stradă și mai puține femei.”