Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica se naște la București, în 1787, într-o familie evlavioasă, primind la botez numele de Constantin.
După ce învață carte la școlile care funcționau pe lângă biserici, se retrage la Mănăstirea Cernica, în 1807, pe când avea 20 de ani. Aici, tânărul Constantin este primit de starețul Timotei, un ucenic al Sfântului Gheorghe de la Cernica.
După un an de ascultare duhovnicească, este tuns în monahism primind numele de Calinic, apoi, peste o lună este hirotonit diacon. După alți cinci ani, este hirotonit preot, apoi, în 1818, este ales stareț.
Calinic va conduce obștea de la Cernica vreme de 32 de ani.
Pe 14 septembrie 1850 este ales episcop al Râmnicului, slujind timp de 17 ani.
În perioada 1860-1863, zidește Mănăstirea Frăsinei, unde monahii se nevoiesc după rânduiala din Muntele Athos.
În 1867, Sfântul Calinic se retrage la Cernica și trece la cele veșnice pe 11 aprilie 1868.
A fost unul dintre marii duhovnici ai neamului. Dormea trei ore pe noapte, nu în pat ci pe un scăunel.
În timpul săptămânii mânca numai pâine și apă, doar după apus.
Avea darul rugăciunii neîncetate, al lacrimilor și al vederii cu duhul.
Zeci de mii de oameni au venit la înmormântarea sa.
Canonizarea Sfântului Ierarh Calinic s-a făcut la 20 octombrie 1955, în timpul Patriarhului Justinian, iar prăznuirea lui se face în fiecare an pe 11 aprilie.