Ministrul Justiției a trimis CSM un răspuns privitor la modificarea unor articole din legile privitoare la declarațiile de avere. Unul dintre acestea ar putea rezolva și scandalul declarației de avere pe care soția candidatului USR-PLUS la prezidențiale, Dan Barna, a evitat să o depună.

Ministrul Justiției nu este de acord cu publicarea declarațiilor de avere și de interese la nivelul fiecărei instanțe sau fiecărui parchet și spune că publicarea lor centralizată, la CSM, constituie un exemplu de bună practică, mai ales în condițiile în care și dosarele profesionale ale acestora sunt ținute tot centralizat, la Consiliu.

În răspunsul dat de Ana Birchall Liei Savonea se mai arată că Ministerul Justiției ar fi de acord, „în contextul mai larg al unei modificări a întregului cadru legislativ referitor la domeniul integrității în exercitarea funcțiilor și demnităților publice”, cu anonimizarea datelor personale ale rudelor deținătorilor de funcții publice.

Menținerea declarațiilor de avere și de interese pe paginile de internet ale instituțiilor de care aparțin și pe cea a Agenției Naționale de Integritate pe toată durata mandatului și trei ani după încetare „constituie un demers în direcția asigurării exercitării funcțiilor şi demnităților publice în condiții de transparență”, se mai arată în punctul de vedere al Ministerului Justiției.

„Apreciem că publicitatea declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese corespunde în continuare scopului inițial al legii dar și nevoii societății de transparență și integritate în exercitarea funcțiilor și a demnităților publice”.

În ceea ce privește declarațiile de avere ale soților sau soțiilor celor ce dețin funcții sau demnități publice, Ana Birchall consideră că cei care nu doresc să se cunoască averile partenerilor de viață pot opta pentru regimul matrimonial al separației de bunuri, prevăzut de Codul civil.

Dar, admite ministrul Justiției, „o discuție mai largă la care să participe toate autoritățile cu responsabilități în aplicarea dispozițiilor legale în materia exercitării demnităților și funcțiilor publice trebuie să stabilească dacă o astfel de modificare corespunde în continuare scopului inițial al legii”.

Redăm, mai jos, integral, răspunsul ministrului Justiției pentru președintele Consiliului Superior al Magistraturii, Lia Savonea:

„Către: Doamnei Lia SAVONEA Președinte Consiliului Superior al Magistraturii

Ref.: la adresa Consiliului Superior al Magistraturii nr. 8261/04.07.2019

Stimată doamnă Președinte,

Ca urmare a adresei dumneavoastră, vă aducem la cunoștință că Ministerul Justiției a analizat aspectele semnalate în ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 3 iulie 2019, în legătură cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cu modificările și completările ulterioare.

1. Referitor la propunerea de modificare a art. 5 din Legea nr. 176/2010 Această primă modificare propune completarea art. 5 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, în sensul acordării posibilității de depunere a declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese în mod descentralizat, la nivelul fiecărei instanțe sau parchet. În prezent, declarațiile de avere și declarațiile de interese depuse de către membrii Consiliului, judecători, procurori, magistrați - asistenți, asistenți judiciari, precum și de către personalul din aparatul propriu sunt depuse și gestionate la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii. Justificarea propunerii are în vedere, pe de o parte, faptul că la nivelul instanțelor și al parchetelor sunt desemnate persoane responsabile care asigură implementarea prevederilor legale privind declarațiile de avere şi declarațiile de interese, iar pe de altă parte dificultățile de gestionare a declarațiilor de avere și de interese de către Consiliul Superior al Magistraturii. În legătură cu această modificare, apreciem în continuare că se impune o analiză mai aprofundată a impactului acestora nu numai din perspectiva Consiliului Superior al Magistraturii dar și din perspectiva autorității învestite de lege cu responsabilitatea asigurării implementării prevederilor legale privind declarațiile de avere şi declarațiile de interese, anume Agenția Națională de Integritate. Este evident avantajul depunerii declarațiilor de avere și de interese la nivel centralizat pentru magistrații, judecători și procurori, din întregul sistem. În opinia noastră, acesta constituie un exemplu de bună practică, cu atât mai mult cu cât dosarele profesionale ale judecătorilor și procurorilor sunt păstrate la Consiliului Superior al Magistraturii .

2. Referitor la propunerea de modificare a art. 6, art. 11 și art. 12 alin. (6) din Legea nr. 176/2010 În continuare, pornind de la aprecierea potrivit căreia ar fi excesivă publicarea pe internet a datelor cu caracter personal ale membrilor de familie care nu ocupă o funcție publică și nu au obligația proprie de declarare a averilor, se concluzionează că scopul publicării declarațiilor de avere și interese ar putea fi atins în egală măsură și prin anonimizarea, cu ocazia publicării, a datelor de identificare ale altor persoane fizice decât declarantul. În motivarea propunerii se pornește de la prevederi ale Regulamentului nr. (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, dar și de la norme legale interne. Se admite totuși că potrivit articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi impuse restrângeri ale exercițiului unor drepturi însă se apreciază că aceste restrângeri respectă substanța acestor drepturi și libertăți iar prin respectarea principiului proporționalității sunt necesare și răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniunea Europeană sau necesității protejării drepturilor și libertăților altora și sunt prevăzute de lege. De asemenea, este propusă eliminarea obligației de păstrare pe pagina de internet a instituției și a Agenției Naționale de Integritate a declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese pe întreaga perioadă de exercitare a funcției, impunându-se reglementarea unui termen limită, în condițiile în care potrivit art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 54/2019 pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor şi demnităților publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naționale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative „(5) Răspunderea civilă sau administrativă, disciplinară, pentru faptele care determină existenţa conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate ale persoanelor aflate în exercitarea demnităţilor publice sau funcţiilor publice este înlăturată, nemaiputând fi angajată în condiţiile depăşirii termenului general de prescripţie de 3 ani de la data săvârşirii lor, în conformitate cu art. 2517 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.” Cu referire la cel de-al doilea aspect semnalat (anonimizarea datelor de identificare ale membrilor de familie, cu ocazia publicării declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese), față de caracterul de esență al modificărilor vizate și a măsurii în care acestea corespund normelor europene dar și scopului pentru care Legea nr. 176/2010 a fost adoptată, apreciem că poate fi avută în vedere în contextul mai larg al unei modificări a întregului cadru legislativ referitor la domeniul integrității în exercitarea funcțiilor și demnităților publice. Cu referire la propunerea de limitare a termenului de publicare a declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese pe paginile de internet ale instituției și a Agenției Naționale de Integritate, considerăm că menținerea publicității declarațiilor de avere și de interese pe toată durata exercitării funcției cât și timp de trei ani de la încetare constituie un demers în direcția asigurării exercitării funcțiilor şi demnităților publice în condiții de transparență. De altfel, Strategia Națională Anticorupție pe perioada 2016 - 2020 stabilește la nivel de principiu accesul neîngrădit la informațiile de interes public şi al transparenței decizionale. În plus, potrivit art. 11 din Legea nr. 176/2010: „(1) Activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor şi a informațiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum şi cea de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora.” Apreciem că publicitatea declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese corespunde în continuare scopului inițial al legii dar și nevoii societății de transparență și integritate în exercitarea funcțiilor și a demnităților publice.

3. Referitor la propunerea de modificare a art. 14 din Legea nr. 176/2010 În motivarea modificărilor propuse la art. 14 este amintit faptul că odată cu intrarea în vigoare a Codului civil, a fost reglementată posibilitatea soților de a opta pentru un anumit regim matrimonial, printre care și separația de bunuri. În acest context, se consideră că extinderea evaluării potrivit art. 14 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 este justificată doar în situația în care soții au optat pentru regimul juridic al comunității legale sau comunității convenționale. Cu titlu de principiu, această modificare poate fi avută în vedere în contextul mai larg al unei modificări a întregului cadru legislativ referitor la domeniul integrității în exercitarea funcțiilor și demnităților publice. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare: „ori de câte ori legi speciale sau complementare Codului civil fac trimitere la „Codicele civil" sau „Codul civil", denumit în continuare Codul civil din 1864, sau la dispoziții abrogate ori modificate prin prezenta lege, trimiterea se consideră a fi făcută la dispozițiile corespunzătoare care le înlocuiesc.” Așa cum se poate observa, și în situația adusă în discuție, activitatea de evaluare desfășurată de inspectorii de integritate urmează să aibă în vedere toate situațiile juridice apărute ulterior intrării în vigoare a legii și să țină cont de acestea. Mai mult, o discuție mai largă la care să participe toate autoritățile cu responsabilități în aplicarea dispozițiilor legale în materia exercitării demnităților și funcțiilor publice trebuie să stabilească dacă o astfel de modificare corespunde în continuare scopului inițial al legii.

4. Propunerea de modificare a dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 176/2010 Propunerea se referă la detalii privind activitatea de evaluare, astfel: 4.1 La art. 17 alin. (5) este propusă trimiterea raportului de evaluare către persoana care a făcut obiectul procedurii, în cazul în care inspectorul de integritate consideră că nu sunt întrunite condițiile privind existența unor diferențe semnificative, într-un termen de 5 zile. În fapt, este același termen stabilit pentru cazul în care inspectorul de integritate evaluează existența unor diferențe semnificative și trimite raportul de evaluare persoanei care a făcut obiectul activității de evaluare și, după caz, organelor fiscale, celor de urmărire penală și celor disciplinare, precum și comisiei de cercetare a averilor prevăzute în Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare; 4.2 La art. 17 alin. (6) este propusă introducerea sintagmei „în mod definitiv” în legătură cu constatarea din oficiu a incompatibilității în cazul persoanelor evaluate, în cazul cărora au fost identificate diferențe semnificative în ceea ce privește averea; 4.3 Prin propunerea introducerii unui nou alineat, alin. (61), ar urma să se prevadă ca în cazul judecătorilor, procurorilor și magistraților asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, după rămânerea definitivă, raportul de evaluare să fie transmis Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea desfășurării procedurii disciplinare, conform legii speciale. În acest caz, raportul de evaluare al Agenției are valoare probatorie în cadrul procedurii disciplinare; 4.4 Este propusă modificarea art. 17 alin. (7) în sensul că „sesizările adresate direct Inspecției Judiciare, referitoare la incidența unei situații de incompatibilitate a judecătorilor, procurorilor și magistraților asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, derivând din prevederile alin. (6), se transmit pe cale administrativă Agenției, în vederea efectuării procedurii de evaluare a averii.”

În principiu, o parte din aceste modificări pot fi avute în vedere în contextul mai larg al unei modificări a întregului cadru legislativ referitor la domeniul integrității în exercitarea funcțiilor și demnităților publice. Astfel, avem în vedere modificarea la care ne-am referit la punctul 4.1. Referitor la punctul 4.2, considerăm că nu este necesară includerea sintagmei „în mod definitiv”, având în vedere faptul că raportul de evaluare este trimis din oficiu către Comisia de cercetare a averilor, în cazul evaluării unor diferențe semnificative. De asemenea, după soluționarea cauzei potrivit art. 104 din Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare , partea interesată poate contesta soluția la instanța de contencios administrativ, orice măsură disciplinară urmând a fi dispusă numai după soluționarea definitivă de către instanță. Mai mult, precizăm faptul că și în cazul promovării unei căi de atac, își produc efectele dispozițiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „până la soluționarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) este suspendat de drept.” Aceleași considerente și în legătură cu modificările de la punctul 4.3. De altfel, de lege lata, în cazul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care a fost confirmată existența unei diferențe semnificative în ceea ce privește averea, în cazul judecătorilor, procurorilor și magistraților asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportul de evaluare este transmis Consiliului Superior al Magistraturii potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) lit. e din Legea nr. 176/2010. Cu referire alin. (7) al art. 17 din Legea nr. 176/2010 (punctul 4.4) apreciem că nu se impune modificarea întrucât ipoteza reglementată în prezent face referire la toate categoriile de personal vizate de Legea nr.176/2010. Forma propusă se referă exclusiv la judecători, procurori și magistrații asistenți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Mai mult, norma de trimitere din cuprinsul art. 17 alin.(7) în vigoare, este una necesară, complinind o întreagă procedură, în opinia noastre neputându-se renunța la aceasta.

5. Propunerea de modificare a art. 18 din legea nr. 176/2010 O eventuală propunere de schimbare a întinderii valorii diferenței semnificative ar putea fi avută în vedere în contextul mai larg al unei modificări a întregului cadru legislativ referitor la domeniul integrității în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, în care să fie implicați și reprezentanții Agenției Naționale de Integritate care, pe baza experienței acumulate în activitatea de evaluare, precum și a jurisprudenței, să poată exprima un punct de vedere.

6. Propunerea de modificare a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 176/2010 Această propunere de modificare pornește de la Decizia nr. 10/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii care a admis recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că, „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 22, art. 23 și art. 24 din Legea nr. 176/2010, instanța competentă să soluționeze acțiunea în constatarea nulității absolute a unui contract de muncă sau a unui contract civil, formulată de Agenția Națională de Integritate ulterior întocmirii raportului de evaluare prin care s-a constatat existența conflictului de interese, se determină în raport cu natura juridică a contractului.” Astfel, în considerentele acestei decizii s-a reținut că acțiunea în anularea actelor „emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese” întemeiată pe dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 se va judeca de instanța de contencios administrativ competentă conform art. 24 din aceeași lege, atât datorită dispoziției exprese a legii, cât și a naturii administrative a acestor acte, pe când acțiunea în constatarea nulității absolute a unui contract se va judeca de instanța competentă în raport cu natura contractului, respectiv instanța civilă (în cazul contractelor civile), instanța de dreptul muncii (în cazul contractelor de muncă) sau instanța de contencios administrativ (în cazul contractelor administrative). În condițiile în care Decizia nr. 10/2017 își produce efectele, propunerea de modificare poate fi avută în vedere în contextul mai larg al unei modificări a întregului cadru legislativ referitor la domeniul integrității în exercitarea funcțiilor și demnităților publice.

7. Propunerea de modificare a art. 25 din Legea nr. 176/2010 Prin modificarea propusă se dorește evidențierea împrejurării potrivit căreia, în cazul judecătorilor și procurorilor cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese, eliberarea din funcție nu intervine direct și automat, ci fapta constituie abatere disciplinară cu privire la care se poate aplica una dintre sancțiunile prevăzute de Legea nr. 303/2004. Apreciem că nu este necesară o astfel de precizare, din textul în vigoare al legii rezultând neechivoc faptul că orice măsură disciplinară se aplică doar ca urmare a cercetării disciplinare desfășurată potrivit prevederilor legale specifice funcției sau demnității publice vizate, fapt ce rezultă și din dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

8. Propunerea de modificare și completare a prevederilor art. 26 Apreciem că nu se poate susține o astfel de propunere de completare a legii (avem în vedere în special propunerea de introducere a unui nou articol, art. 261, potrivit căruia „Dispozițiile prezentei legi referitoare la evaluarea conflictelor de interese și a incompatibilităților nu se aplică judecătorilor, procurorilor și magistraților asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție în activitatea de soluționare a cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată și al parchetelor de pe lângă acestea, cu privire la care s-a invocat conflictul de interese sau constatarea incompatibilităților.” De altfel, constatarea conflictului de interese și a incompatibilității din perspectiva prevederilor Legii nr. 176/2010 urmează procedura specifică reglementată de acest act normativ, reglementarea nesuprapunându-se prevederilor Codului de procedură civilă ori ale Codului de procedură penală. Nu în ultimul rând, de lege lata, potrivit art. 64 alin. (3) din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea şi funcționarea Agenției Naționale de Integritate, republicată, cu modificările și completările ulterioare: „(3) Dispozițiile prezentei legi referitoare la verificarea conflictelor de interese şi de constatare a incompatibilităților nu se aplică magistraților în activitatea de soluționare a cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu privire la care s-a invocat conflictul de interese sau constatarea incompatibilităților.”

9. Cu referire la propunerea de abrogare a dispozițiilor Cap. V „Reglementări privind magistrații” din Titlul IV al Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Modificarea propusă ar putea fi avută în vedere în contextul mai larg al unei modificări a întregului cadru legislativ referitor la domeniul integrității în exercitarea funcțiilor și demnităților publice sub rezerva analizării tuturor implicațiilor atât în ceea ce privește activitatea judecătorilor și procurorilor cât și din perspectiva dispozițiilor referitoare la judecătorii Curții Constituționale.

10. Cu referire la propunerea de modificare a prevederilor alin. (2) din art. 104 din Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici Propunerea vizează comunicarea ordonanței de clasare și Agenției Naționale de Integritate în scopul calculării termenului în care Agenția poate formula plângere împotriva ordonanței de clasare a comisiei de cercetare. Jurisprudența a consacrat interpretarea potrivit căreia inexistența în cuprinsul Legii nr. 115/1996 a unei prevederi exprese privind accesul la justiție pentru contestarea ordonanței de clasare nu poate avea semnificația înlăturării acestei posibilități, ordonanța de clasare emisă de comisia de cercetare a averilor putând fi contestată de partea interesată. Și în acest caz, modificarea propusă ar putea fi avută în vedere în contextul mai larg al unei modificări a întregului cadru legislativ referitor la domeniul integrității în exercitarea funcțiilor și demnităților publice.

Vă asigurăm, în continuare, de deplina noastră colaborare în realizarea atribuțiilor legale ale instituțiilor noastre.

Cu deosebită considerație,

Ana BIRCHALL

Ministrul Justiției”