Titus Corlăţean şi-a dat demisia din funcţia de ministru de Externe.

Ar fi trebuit să fie demis de către Victor Ponta. Chiar din seara de 2  noiembrie 2014.

Motivul anunţat public de Titus Corlățean a fost refuzul de a încălca Legea 370/2004, de alegere a preşedintelui, lege care, în chip firesc interzice înfiinţarea de noi secţii în turul al doilea.

Articolul  54, aliniatul 1, e categoric în această privință: (1) Al doilea tur de scrutin are loc in conditiile prevazute la art. 81 alin. (3) din Constitutia Romaniei, republicata, la doua saptamani de la primul tur de scrutin, in aceleasi sectii de votare si circumscriptii electorale, sub conducerea operatiunilor electorale de catre aceleasi birouri electorale si pe baza acelorasi liste de alegatori de la primul tur.

De ce în chip firesc?

Se presupune că Guvernul ar putea, de exemplu, reduce numărul secţiilor de votare într-o parte a ţării unde a pierdut la primul tur şi mări numărul celor din zona unde a cîştigat.  Fireşte, acum,  de mărirea numărului secţiilor de vot peste hotare e avantajat candidatul Opoziţiei. Dar dacă era avantajat Victor Ponta, mai cereau chibiţii ACL din presă mărirea numărului de secţii? Fireşte că nu. Ar fi spus că a vota e şi o datorie, nu numai un drept şi că pentru asta se poate sta şi la coadă.

În realitate, demisia lui Titus Corlăţean a fost ceea ce se numeşte în politică aruncarea lestului.

Victor Ponta i-a cerut să demisioneze în clipa cînd şi-a dat seama că ministrul de Externe începe să fie un risc pentru victoria sa în cel de-al doilea tur.

E o reacţie tipică  la nivel înalt, studiată în clasa întîi a politicii.

Din acest punct de vedere, e mai mult decît interesantă evoluţia poziţiei lui Victor Ponta faţă de întîmplările din Diaspora.

2 noiembrie 2014. Duminică după amiază şi duminică seara, televiziunile de ştiri au prezentat imagini revoltătoare de la ceea ce se întîmpla la secţiile de vot de la Paris, Londra, Viena.

Românii au fost obligaţi să stea la cozi nesfîrşite. Cînd să le vină rîndul, cei de la ambasade, în loc să-i vîre în curtea ambasadei, şi să-i lase să voteze pînă dimineaţa, deoarece Legea permite votul pentru cei aflaţi în incinta secţiei, le-au trîntit uşile în nas.

Guvernul e prin Lege factorul răspunzător de numărul secțiilor de votare.

Legea 370/2004 privind alegerea președintelui e clară în această privință. Potrivit articolului 11, aliniatul 1 și 2, stabilirea numărului de secții ține de Guvern:

(1) Delimitarea sectiilor de votare se stabileste de primarii comunelor, oraselor, municipiilor sau ai subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, in termen de cel mult 5 zile de la data intrarii in vigoare a hotararii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor. Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date asigura datele, informatiile si sprijinul necesare pentru indeplinirea de catre primari a acestei obligatii. (2) Stabilirea sectiilor de votare speciale se va face de catre Guvern, prin hotarare, cu respectarea termenului prevazut la alin. (1). In acest sens institutiile prefectului vor asigura furnizarea tuturor datelor si informatiilor necesare. ”

În cazul românilor din străinătate, articolul 12 stipulează clar responsabilitatea Ministerului de Externe:

(1) Pe langa misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei se organizeaza una sau mai multe sectii de votare pentru alegatorii care se afla in strainatate la data alegerilor. (2) In afara sectiilor de votare prevazute la alin. (1), pot fi organizate, cu acordul guvernului din tara respectiva, sectii de votare si in alte localitati decat cele in care isi au sediul misiunile diplomatice sau oficiile consulare. (3) Organizarea si numerotarea sectiilor de votare din strainatate se stabilesc de catre ministrul afacerilor externe, prin ordin. In termenul prevazut la art. 11 alin. (4), ministrul afacerilor externe aduce la cunostinta publica numerotarea fiecarei sectii de votare din strainatate, precum si locurile de desfasurare a votarii.”

Se va spune că Ministerul n-avea de unde să știe că la primul tur vor veni mai mulți alegători ca în 2009.

Ministerul avea obligația să prevadă. Iată de spune articolul 43 din Legea 370/2004:

”(1) Fiecare local al sectiilor de votare trebuie sa posede un numar suficient de urne de vot, cabine, stampile cu mentiunea "VOTAT", proportional cu numarul alegatorilor inscrisi in copiile de pe listele electorale permanente si cu numarul estimat al alegatorilor care vor fi inscrisi in tabelele prevazute la art. 9, precum si o urna de vot speciala.”

Articolul 9 se referă la cei de pe listele suplimentare, adică la toți alegătorii din străinătate.

Așadar, Ministerul de Externe era obligat prin lege să estimeze numărul de alegători care vor veni și să înființeze noi secții de votare. Nu între două tururi, ci potrivit Legii, ”in termen de cel mult 5 zile de la data intrarii in vigoare a hotararii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor”.

Ministerul de Externe trebuia să purceadă la o estimare a numărului de alegători de anul acesta. Nu era nici o nenorocire dacă greșea estimînd mai mulți decît s-au prezentat la vot. Organizarea secțiilor de votare din străinătate, organizarea votului trebuiau atent monitorizate, astfel încît să se ia măsuri rapide de corectare a neregulilor.

Ministerul de Externe n-a întreprins nimic în acest sens.

În zilele care au urmat primului tur, chibiţii PSD din presă au justificat brambureala prin faptul că Ministerul de Externe nu se aştepta la aşa ceva. În replică chibiţii ACL din presă au susţinut că Guvernul a făcut dinadins aiureala, pentru a bloca voturile anti-Ponta. Prezent din nefericire  ( pentru că nu era emisiune, ci isterie electorală), duminică 2 noiembrie seara,   în studioul Realitatea tv, am susţinut că motivul bramburelii n-are importanţă.

Importanţă are că Ministerul de Externe, cel responsabil cu organizarea, nu a luat toate măsurile pentru ca aiureala să nu se producă.

Am povestit cîndva cum am fost eu sancţionat deşi n-aveam nici o vină, pentru o greşeală de tipar pe vremea cînd eram redactor şef adjunct la Scînteia tineretului. Eram şeful echipei de serviciu, o echipă alcătuită din vreo zece inşi, un şef se secţie, redactor pe post de cap limpede, secretari de redacţie, corectori. Culmea e că eu sesizasem greşeala de tipar, intervenisem la corectură să fie îndreptată, mi se promisese că se va face şi nu s-a făcut.

Am fost sancţionat de Comisia de anchetă venită de sus cu mustrare scrisă cu avertisment.

Ştiţi ce mi s-a spus cînd am zis că intervenisem, dar cei de la corectură n-au făcut?

De ce n-aţi luat toate măsurile să nu se întîmple?!

Această replică am întîlnit-o cînd erau sancţionaţi primi secretari de judeţ, pentru că avusese loc un accident grav la o întreprindere, directori de întreprindere cînd un muncitor murea, pentru că nu-şi pusese casca.

De ce n-a luat toate măsurile să nu se întîmple?

Am înţeles atunci că un şef răspunde automat de tot ceea ce se întîmplă în subordinea sa.

După Revoluţie, n-am mai întîlnit această regulă.

Nimeni nu demisionează cînd în departamentul său se întîmplă ceva grav, nimeni nu e demis.

Voit sau nu, Titus Corlăţean trebuia să demisioneze chiar în seara primului tur.

Dacă refuza, Victor Ponta trebuia să-i ceară demisia, evident, după ce avea să-şi ceară scuze pentru cozile umilinţei.

Din cîte ţin eu minte, Victor Ponta n-a făcut-o. Ba mai mult, duminică, 2 noiembrie, seara, s-a grăbit să-l acuze din nou pe Traian Băsescu:

 ”A fost exact acelaşi număr de secţii de vot ca şi în 2009, spre deosebire de 2009, prin măsurile luate de către instituţiile statului, de data asta nu se mai fraudează voturile. În 2009 s-a furat în diaspora, acum, vedeţi, la Paris, dacă nu se fraudează, se face coadă.”

Dincolo de străvechea placă, demult uzată, cu Traian Băsescu, de remarcat agresivitatea de tip ciocoiesc a tînărului politician, îmbătat de scorul din turul întîi.

Luni, 3 noiembrie 2014, Victor Ponta își schimbă poziția radical:

” Orice cetăţean român, oriunde ar fi, trebuie să-şi exercite votul. Este inadmisibil ca niciun cetâţean să nu îşi poată exercita votul. Vom face tot ce ţine de guvern şi de MAE pentru ca disfuncţionalităţile care au avut loc aseară să nu se mai întâmple pe 16 noiembrie.”

Ce se întîmplase?

Scandalul făcut de presă, de Opoziție, era prea mare pentru ca Victor Ponta să nu se vadă obligat să dea înapoi.

Și a tot dat înapoi pînă cînd Titus Corlățean și a anunțat demisia.

A doua zi, dîndu-şi seama că scandalul nu se stinge, a declarat că da, s-a greşit, şi că la turul al doilea nu se va mai repeta.

Titus Corlăţean a fost şi mai dihai. În loc să demisioneze, s-a prins în tot soiul de operaţiuni încîlcite.

Victor Ponta i-a cerut demisia abia luni, la o săptămînă de la scandal.

Asta pentru că vedea cum pierde în sondaje din cauza lui Titus Corlăţean.

N-o făcea dacă n-ar fi fost turul doi.

S-ar fi dus la televiziunile sale de casă şi l-ar fi acuzat pe  Traian Băsescu.

Ar fi fost normal ca Victor Ponta să-i ceară demisia, și nu Titus Corlățean să și-o anunțe, ca și cum nea-r fi făcut o concesie.

Și nu pentru că-l critica Opoziția, presa și societatea civilă, ci pentru că un șef de Guvern trebuie să taie în carne vie cu cei care nu-și îndeplinesc obligațiile de serviciu.

Nu e prima oară cînd Victor Ponta n-are curaj să taie în carne vie.

Cum s-ar explica asta?

Unii vor spune că e vorba de aroganța tipic PSD-istă.

Alții că vrea să fie de treabă cu colegii de partid.

Eu însă, care l-am urmărit și am scris despre el  zeci de articole din 2012 încoace, de cînd colaborez la Evenimentul zilei, pot explica  faptul că nu i-a cerut vinovatului Titus Crolățean demisia chiar de duminică seara și l-a lăsat pînă la urmă să și-o dea acesta, în încercarea de a ieși cu fața curată din tot Scandalul.

Lui Victor Ponta îi lipsește ceea ce Traian Băsescu are:

Cojones, cum zicea Fidel Castro.