Înfiat de o româncă stabilită peste hotare, copilul a cărui adopţie a atras sentinţa contestată a Curţii Constituţionale refuză să audă de familia biologică.
O decizie a Curţii Constituţionale, dată anul acesta într-un caz din Timişoara, ameninţă să răstoarne sistemul de adopţii din România. Conform recomandărilor Curţii, părinţii naturali ar putea reveni în viaţa copiilor pe care i-au părăsit, expunând şi familia adoptivă la şantaj. EVZ vă prezintă astăzi povestea fetiţei de la care a pornit totul. Cea a unei copilării umbrite de scandaluri, bătăi şi neglijenţă.
Marsiela Ana-Maria Bud a devenit, în iunie 2007, Isabel Ana- Maria Ciuban. Născută prematur, în noiembrie 1997, abandonată de mamă în maternitate, fetiţa a fost luată acasă de bunici şi de tatăl natural. Dar Marsiela nu a purtat niciodată numele acestora (al bunicilor - Rusu, al tatălui - Bura), întrucât nu au recunoscut-o oficial. Între timp însă, aceştia au încasat lunar, de la stat, între 50 şi 82 de lei pentru plasamentul copilei.
Primii nouă ani ai fetiţei au fost marcaţi de scandaluri şi bătăi, într-o familie în care alcoolul dicta frecvent cursul zilei. Apoi, în 2007, Marsiela - devenită Isabel - a fost adoptată de naşa sa de botez, Camelia Ciuban. „Evenimentul zilei“ le-a găsit pe cele două într-un orăşel din Italia, al cărui nume nu va fi dezvăluit. Cazul lor, mediatizat în urma unei decizii arhicontestate a Curţii Constituţionale, ar putea modifica Legea adopţiilor şi îngrijorează sutele de familii adoptive din România, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), dar şi Oficiul Român pentru Adopţii (ORA).
„Nimeni nu voia s-o boteze“
Camelia Ciuban fumează ţigară de la ţigară în timp ce răsfoieşte un album foto pe veranda casei sale din Italia. Fiecare filă ilustrează legătura dintre ea şi Isabel - mamă şi fiică de abia un an: împreună în parc, la mare, la aniversarea de un an a celei mici. „Locuiam în acelaşi bloc din Timişoara, eu două etaje mai jos. Eu am fost cu ea la doctor, eu o luam din casa bunicilor când beau şi făceau scandal, eu o luam la mine în vacanţe“, îşi începe Camelia povestea, strivind mucul de ţigară în scrumieră.
Camelia, 38 de ani, e stabilită în Italia, unde a debutat de curând ca scriitoare şi lucrează în publicitate. Pe fetiţă a cunoscut-o acum zece ani. Când o chema Marsiela şi era alintată „Marsi“. Când copilul a împlinit şapte luni, vecina Camelia i-a devenit naşă, căci nimeni nu voia să o boteze. „(Bunicii şi tatăl natural) erau genul evitat pe principiul că «nu e bine să te bagi în cârd cu dracul». Scandal, acesta e cuvântul care îi caracterizează“, îşi aminteşte Camelia Ciuban.
„Parc-am văzut soarele“
Îndoielile femeii au pierit însă când mama Cameliei i-a prezentat- o pe Isabel (pe atunci Marsiela): „Parc-am văzut soarele când m-am uitat la ea!“.
Atât de tare a marcat-o încât, zece ani mai târziu, a descris momentul într-o povestioară - „Mama visătoare“ - scrisă de mâna ei şi dedicată celei mici. Unul dintre pasaje se încheie grăitor: „A fost dragoste la prima vedere“. Când a cunoscut-o pe Isabel, Camelia Ciuban era voluntar la un orfelinat din Timişoara. „Fiind foarte legată de fată şi conştientă de situaţia în care trăia, am încercat s-o ţin cu mine cât mai mult“.
Astfel, de dragul copilului, naşa „s-a băgat în cârd cu dracul“: „Familia de plasament a profitat pentru a-mi solicita diverse împrumuturi. Porneau de la sume ridicole, pentru cumpărături, şi ajungeau la sume serioase. Maximum a fost 500 de euro“. Apoi, ameninţări şi noi scandaluri: „Pe Alin (tatăl natural) l-au luat şi cu poliţia de la uşa noastră. A venit beat mort, într-o seară, şi urla că vrea să vadă fata, care dormea la noi. Normal că ai mei nu l-au lăsat, mai ales că fetiţa era speriată. A făcut scandal, a bătut cu picioarele în uşă, l-a lovit pe taică-miu. Numai poliţia l-a potolit şi l-a dus la secţie“, completează Camelia Ciuban.
„Şi eu sunt fata ta!“
Sătulă de certuri şi îngrijorată, aceasta decide, în 2006, să demareze procedurile de adopţie. Era deja căsătorită în Italia, iar hotărârea i-a fost întărită de un episod petrecut în parc, la o plimbare cu fiul ei natural şi cu Isabel: „O cunoştinţă m-a întrebat dacă sunt copiii mei. I-am spus că doar cel mic, fata mi-e fină. Când am rămas singuri, Isabel plângea: «Tu trebuie să spui la toată lumea că şi eu sunt fata ta!», mi-a zis. Din acel moment, nimic nu a mai fost o piedică în a face ceea ce trebuia să fi făcut mai demult“.
Un an mai târziu, după încuviinţarea adopţiei, Isabel s-a mutat în Italia. Acolo, Camelia este căsătorită cu un învăţător, împreună cu care mai are un băieţel de 3 ani. „Soţul meu, Nicola, vrea să devină tatăl pe care Isabel nu l-a avut niciodată, vrea s-o adopte şi el. Vom deveni astfel o familie adevărată, completă“. De curând, asupra acestui vis planează un pericol: reluarea procesului de adopţie, urmare a deciziei Curţii Constituţionale.
LOVITURI DE TEATRU
Adopţie finalizată, dar reluată
Visul Cameliei Ciuban de a-i oferi Isabelei o familie adevărată e acum în pericol deoarece procesul de adopţie se rejudecă. Prima înfăţişare a fost fixată pentru mâine, 20 iunie. Deşi, în 2006, la iniţierea procedurilor, nici tatăl - care nu şi-a recunoscut fetiţa -, nici bunicii acesteia - care au renunţat la plasament - nu s-au opus, după câteva luni cei trei s-au răzgândit subit. Urmarea: „Constant, atât eu, cât şi oficialii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş (DGASPC) suntem atacaţi cu acuze şi jigniri“, afirmă Camelia Ciuban.
„Nu şi-a respectat angajamentul“
Totul a mers bine până când tatăl natural al fetiţei, Teodor Bura, muncitor în Timişoara, şi-a exprimat brusc intenţia de a-şi recunoaşte fiica. Lui Teodor Bura, atât Camelia Ciuban, cât şi fetiţa înfiată îi spun, în schimb, „Alin“. DGASPC a sistat atunci procedurile şi i-a acordat bărbatului 30 de zile pentru a îndeplini formalităţile, apoi o prelungire cu alte 12. Cum nici aşa tatăl nu a depus actele necesare, Direcţia a trimis dosarul la Tribunalul Timiş, în vederea adopţiei Marsielei Bud de către Camelia Ciuban.
„Domnul TLB (Teodor Luţă Bura - n.r.) nu şi-a respectat angajamentul. Ceea ce trebuia să facă era să se prezinte la notar să recunoască paternitatea copilului. Ulterior, pe baza acestei declaraţii, Serviciul de Stare Civilă urma să realizeze demersurile de înscriere a tatălui în certificatul de naştere“, se precizează într-un răspuns al DGASPC Timiş.
Iar tatăl, care a locuit aproape nouă ani cu propria- i fiică fără a o recunoaşte, şi-a dovedit paternitatea. Dar abia după finele primei etape a procesului, când copilul devenise adoptabil. Apoi, bărbatul a făcut recurs la Curtea de Apel Timişoara. Deşi nu era parte în procesul de deschidere a adopţiei, recursul i-a fost admis, iar avocata sa a ridicat şi o excepţie de neconstituţionalitate. În martie 2008, excepţia a fost admisă, iar Curtea Constituţională a solicitat modificarea Legii adopţiilor, precizând că părintele natural trebuie să fie parte în procesul de adopţie. Şi, astfel, să aibă acces la datele părinţilor adoptivi. Sentinţa a răsturnat întregul sistem de adopţii din România
ORA
Şantajul, favorizat Oficiul Român pentru Adopţii
(ORA) este împotriva deciziei Curţii Constituţionale, în urma căreia părinţii biologici au acces la datele părinţilor adoptivi. „Se va încetini procesul de adopţie, va exista pericolul de corupţie“, declara, recent, pentru EVZ, secretarul general al ORA, Gabriela Petrescu. Aceasta menţiona că judecă torii Curţii s-au pripit: „Ar fi trebuit să analizeze mai profund şi legea, şi condiţiile în care acel tată a ajuns să sesizeze Curtea Constituţională“. Modificarea legislativă îi nemulţumeşte şi pe părinţii adoptivi, care au protestat în stradă şi au sesizat instituţiile statului
ISABEL CIUBAN
„N-am vrut să mă mai cheme Marsiela“ După ce a fost adoptată şi i-a fost schimbat numele de familie, Marsiela a cerut şi un alt prenume. A devenit Isabel. Psihologii susţin că fetiţa ar fi dorit astfel să se rupă de trecut. EVZ: Te numeşti acum Isabel. De ce? Isabel Ciuban: N-am vrut să mă mai cheme Marsiela. E un nume urât pentru mine. Nu-ţi place cum sună? Cam aşa ceva.
Îţi place mai mult aici decât unde ai stat până acum? Viaţa e altfel aici. E mai bine aici. Dar nu că e frumoasă ţara, dar stau cu ea (mama adoptivă - n.r.). Dar de ce nu-ţi plăcea când stăteai cu bunica şi cu Alin? Că mă băteau şi mă certau pentru nimic. Cine te bătea? Mărie (bunica - n.r.). De ce? Nu ştiu. Nu făceam rău niciodată. Se enerva. Mă punea să adun găinile şi, dacă lipsea una, eu răspundeam. Şi o dată m-a lovit cu un băţ în cap că lipsea nu ştiu ce pasăre. Şi Alin nu intervenea? Păi, nu era acasă. Sau stătea în camera lui, sau la birt, sau la lucru. Ştiu numa’ o dată că eram în bucă- tărie. Şi nu ştiu de ce o început Mărie să mă bată şi m-o tras de păr. Şi l-am strigat pe Alin. Atunci a venit, a dat-o pe Mărie la o parte şi pe mine m-o dus în coridor. Plângeam că mă durea capul şi de bucurie că Alin, o dată în viaţa lui, mi-a luat apărarea. Ai fi de acord să mai stai cu Mărie, Luţă şi Alin? Aş sta cu ei dacă ar fi ca familia noastră.
Dacă s-ar linişti şi ar trebui să alegi între ei şi familia ta de aici? Tot aici aş vrea.
Isabel Ciuban, fetiţa adoptată: "Viaţa e altfel aici. E mai bine aici. Dar nu că e frumoasă ţara, dar stau cu ea (mama adoptivă - n.r.)." Alin Bura, tatăl biologic: "N-am avut timp şi era de umblat. Şi când am vrut s-o recunosc, nu mi-au eliberat actele cei de la primărie. Da, ştiu că am depăşit termenele. Dar, ştiţi cum e: mult de umblat, eu mergeam şi la lucru… " Deşi a dispus de nouă ani pentru a-şi recunoaşte fetiţa, tatăl biologic al Isabelei se scuză cu două argumente: „n-am avut timp“ şi „era de umblat“
Alin Bura şi părinţii lui, Maria şi Luţă Rusu, stau la masă, într-un birt din cartierul timişorean Badea Cârţan. Din spate răsună chinuit jocuri mecanice şi înjurăturile unui ghinionist perseverent. Cu berile în faţă, cei trei vorbesc cu patimă despre dragostea purtată Marsielei (astăzi Isabel) - fiică şi nepoată. Cu Alin şi soţii Rusu, fetiţa a stat în plasament aproape nouă ani, de când mama sa, fosta concubină a bărbatului, a părăsit-o în maternitate. Cât despre „păcatul“ adopţiei - trei idei, acelaşi fir: Alin, tatăl, reproşează că „ăi de la leagăn“ n-au avut răbdare şi-au dat fata; Maria, bunica, plânge ca la comandă când aude numele celei mici, Luţă, bunicul, ştie una şi bună: „Noi n-am ştiutără că e vorba de înfiere“. De înfierea Marsielei Bud. Nu Bura, nu Rusu. Ci Bud, după numele mamei biologice. Sau Isabel Ciuban, cum o cheamă după adopţie. Tatăl: „Eram ca fraţii“
Problema complicată a numelor fetiţiei are doar o cauză: deşi tatăl şi bunicii au locuit nouă ani cu mezina, nu au şi recunoscut-o oficial. Explicaţia ar avea rădăcini în ritmul alert al vieţii: „N-am avut timp şi era de umblat. Şi când am vrut s-o recunosc, nu mi-au eliberat actele cei de la primărie. Da, ştiu că am depăşit termenele. Dar, ştiţi cum e: mult de umblat, eu mergeam şi la lucru…“, se justifică Alin Bura (30 de ani), muncitor la o fabrică de cauciucuri. Ceea ce, admite bărbatul, nu l-ar fi împiedicat totuşi să dezvolte o relaţie „super-super“ şi fraternă cu copila: „M-am înţeles cu ea super-super. Orice avea nevoie aveam grijă. Eram ca fraţii“. Apoi, de dus fata la doctor, tânărul zice că doar bătrânii aveau grijă. „N-a avut nicio problemă de sănătate prea mare. Avea polipi. A dus-o mămica la operaţie, eu nu prea am fost. Şi are cu ochii probleme“.
„N-am ştiut ce semnez“
Pentru toţi trei, mama adoptivă a Marsielei, Camelia Ciuban, rămâne un fel de piază rea care i-a înşelat şi le-a sustras obiectul adulaţiei. Bătrâna o dă relelor şi îi „urează“ suferinţe, dar recunoaşte că aceeaşi Camelia Ciuban o vizita şi o lua în vacanţe pe Marsiela. „Dar nu venea decât la Paşte şi la Crăciun. Îi aducea ciocălăţi. În rest, umbla prin lume. Nu s-a lăsat de capul meu până nu i-am lăsat s-o boteze. Of, nepoţica mea! O plâng parc-ar fi moartă! Eu şi Luţă am vrut s-o înfiem, dar nu ne-or lăsat ăi de la leagăn“, dezvăluie Maria Rusu. Şi iarăşi plânge. Bătrâna pune mâna pe inimă şi spune şi acum că n-a ştiut o clipă că semnează pentru darea spre adopţie, când a renunţat la plasamentul fetei: „Io sunt analfabetă. Şi am semnat cu degetu’. A fost vorba să cad de acord să meargă la şcoală în Italia. Zicea că dacă face şcoala în Italia devine cum se zice… translatoare. Niciodată n-a fost vorba de înfiere. Mai bine-mi luam viaţa, dacă ştiam“. „Beau de stingeau“
Până la vârsta de 5 ani a fetiţei, familia Rusu a locuit, împreună cu fiul lor, Alin, şi cu Marsiela, în cartierul Badea Cârţan din Timi- şoara. Dar au vândut apartamentul şi s-au mutat în Şuştra, la 30 de kilometri de Timişoara. Deşi au plecat la ţară, vecinii de bloc nu i-au uitat. „Beau întruna. Păcat de fetiţă, că era mereu de faţă. O mai şi băteau. Cobora jos, la familia Ciuban, destul de des“, îşi aminteşte un locatar care preferă anonimatul. Altă vecină vine cu altă informaţie: „Baba (Maria Rusu - n.r.) are şi-acum să-mi dea 1.000 de dolari!“. „Plâng şi moşul, şi baba după fată“
Însă la Şuştra lucrurile par să se mai fi calmat. Oamenii din sat apreciază dragostea purtată fetiţei de bunică şi acuză viciile şi dezinteresul părintelui biologic. „Parcă lucrează la birt“, şopteşte până şi preotul, iritat că Alin Bura stă ore întregi cu paharul în faţă. „Să ştiţi că fata a fost bine crescută. O ţinea curată şi, cât era vara lungă, îi dădea bani să-şi ia de la butic, de dulce, îngheţată, ce voia sufletul ei“, îşi aminteşte şi Maria Jucu, o săteancă. Iar vecina Adiana, sare şi ea în apărarea familiei lui Luţă, cum sunt cunoscuţi în Şuştra bunicii Marsielei: „Lui Alin îi place beutura. Dar plâng şi moşul, şi baba după fată“. (A contribuit Georgeta Petrovici) VERDICT
„Neglijenţă şi abuz emoţional asupra copilului“
O comisie a Direcţiei pentru Protecţia Copilului Timiş a realizat 20 de anchete sociale pe parcursul instrumentării cazului Marsielei Ana-Maria Bud. Raportul instituţiei descrie căminul familiei Rusu drept unul „neadecvat de creştere a copilului“, întrucât, „pe fondul consumului de alcool, se iscau certuri, conflicte şi tensiuni“.
„Tatăl preferă să nu se implice“
Termenii folosiţi cu privire la bunica şi la tatăl fetiţei contrazic situaţia roz prezentată de aceştia: „Doamna Rus manipulează şi manifestă şantaj emoţional asupra copilului, raportându-se la el ca la un obiect“, „Doamna Rus a manifestat dezinteres şi refuz în a-şi asuma responsabilitate faţă de situaţia medicală a copilului“, „Domnul Bura Alin preferă să nu se implice“, „Copilul asistă conştient şi inconştient la certurile din cadrul mediului familial“. Relevantă este şi una dintre concluziile documentului: „Motivul pentru care s-a revocat măsura de plasament de la doamna Rusu a fost bazat pe neglijenţă şi abuz emoţional asupra copilului“. În cunoştinţă de cauză Pe de altă parte, oficialii DGASPC Timiş au declarat pentru EVZ că „tatălui i s-a solicitat clarificarea filiaţiei fetiţei faţă de el, însă nu a făcut aceste demersuri deoarece, după cum susţine dumnealui, nu era sigur de această paternitate“. Reprezentanţii instituţiei resping şi acuzaţia Mariei Rusu că nu i s-ar fi explicat ce semnează. Potrivit DGASPC Timiş, aceasta a ştiut de la bun început că nepoata sa urma să fie scoasă de sub plasament şi adoptată. „Revocarea plasamentului de la doamna MR (Maria Rusu - n.r.) şi instituirea plasamentului la naşă s-a făcut în urma solicitării bunicii şi a declaraţiei notariale, pe fondul problemelor de sănătate pe care le acuza“, se precizează în document. Potrivit raportului, singura grijă a bătrânei o constituia, la acel moment, pierderea banilor pentru plasament.
„În momentul în care s-a pus în discuţie acest subiect (scoaterea de sub plasament - n.r.), doamna Rusu a întrebat recalcitrantă dacă va mai intra în posesia alocaţiei de plasament“, punctează raportul. Nici afirmaţia bătrânei că n-ar fi fost lăsată s-o adopte pe fată nu stă în picioare. „Niciodată doamna MR (Maria Rusu - n.r.) nu a solicitat adopţia fetiţei“, arată responsabilii DGASPC Timiş. Într-o cu totul altă lumină este descrisă mama adoptivă a fetiţei, Camelia Ciuban: „Pe toată perioada plasamentului (la familia Rusu - n.r.), copilul a păstrat legătura cu naşa sa. În cei nouă ani, naşa a fost o figură stabilă în viaţa copilului, l-a sprijinit din toate punctele de vedere şi a arătat interes faţă de dezvoltarea sa (…) Singurele persoane care i-au oferit copilului sprijin moral şi financiar au fost părinţii doamnei Ciuban şi doamna Ciuban Camelia, care în permanenţă au impulsionat- o şi au încurajat-o“, se arată în raport.
Raport DGASPC Timiş: "Singurele persoane care i-au oferit copilului sprijin moral şi financiar au fost părinţii doamnei Ciuban şi doamna Ciuban Camelia."
EŞEC
Reintegrare nereuşită
Înaintea adopţiei Marsielei, DGASPC Timiş a încercat reintegrarea fetiţei la singurul părinte natural din acte, Claudia Bud (mama altor patru copii). Aceasta a locuit cu concubinul său, Alin Bura, doar până la naşterea celei mici. Motivul: „Pe fondul consumului de alcool se iscau conflicte şi tensiuni, care se soldau cu agresivitate asupra ei“, arată raportul de adopţie. În plus, „doamna Bud Claudia nu face faţă comportamentului rejectant al copilului, astfel încât doreşte să renunţe“, descrie documentul.
POZIŢIE OFICIALĂ
Aviz negativ de la CSM
Noul proiect normativ privind adopţiile, întocmit de Oficiul Român pentru Adopţii în baza deciziei Curţii Constituţionale a primit de curând aviz negativ din partea Consiliului Superior al Magistraturii. Avizul, doar consultativ, lungeşte lista contestaţilor: ORA, Avocatul Poporului, asociaţii ale părinţilor adoptivi, baroneasa Emma Nicholson. Temerea principală este alimentată de faptul că noile prevederi ar putea deschide calea unor abuzuri din partea părinţilor biologici ai copilului dat spre adopţie.