S-au împlinit 100 de ani de la naşterea lui Simone de Beauvoir, iubita filosofului Jean-Paul Sartre.
Scriitoarea Simone de Beauvoir, care a bulversat cu viziunea ei generaţii de femei, e celebrată zilele acestea în Franţa, pentru că pe 9 ianuarie s-au împlinit 100 de ani de la naşterea ei. Beauvoir, care a murit la 78 de ani, în aprilie 1986, este una dintre cele mai de seamă reprezentante ale existenţialismului şi ale feminismului, fiind cunoscută ca iubita filosofului Jean-Paul Sartre. Deşi se iubeau sincer, ambii au fost implicaţi de-a lungul timpului în alte relaţii şi, mai mult, şi-au justificat atitudinea printr-o filosofie a libertăţii, care a iscat mari controverse.
„Sunteţi eu însămi“
Simone de Beauvoir şi Jean-Paul Sartre nu numai că au scris o viaţă întreagă despre desfătările şi spaimele incertitudinii - despre libertate -, dar au şi transformat- o într-o provocare permanentă. Ei au clădit o relaţie de o intensitate extraordinară care a durat cincizeci de ani.
Beauvoir îi spunea lui Sartre: „Vă iubesc atât de mult, micuţul meu, mai mult ca întotdeauna. Şi am să vă revăd. Vă iubesc şi vă îmbrăţişez cu pasiune, pe dumneavoastră, care mi-aţi făcut viaţa atât de frumoasă. Sunteţi viaţa, fericirea mea, eu însămi“. Şi ce răspunde Jean- Paul Sartre? „Dumneavoastră sunteţi eu însumi. Niciodată n-am simţit atât de puternic că viaţa noastră nu mai are niciun sens în afara iubirii pe care ne-o purtăm şi că nimic nu poate schimba acest lucru, nici depărtarea dintre noi, nici aventurile amoroase, nici războiul. Spuneaţi că lucrul acesta reprezintă un succes pentru moralitatea noastră; însă este în egală măsură şi un succes pentru dragostea noastră. Vă iubesc“, se scrie în lucrarea dedicată iubirii lor, apărută la Paralela 45, în colecţia „Perechi celebre“.
„Nu te naşti, ci devii femeie“
În 1949 apare faimoasa sa lucrare de eseistică „Le Deuxiéme sexe“ („Al doilea sex“), în care a făcut o istorie a opresiunii feminine de-a lungul secolelor şi o tipologie a caracterelor deformate astfel de o tradiţie milenară. Tratatul, considerat o biblie a feminismului, porneşte de la filosofia din cartea lui Sartre, „Fiinţa şi neantul“.
Beauvoir statuează celebrele cuvinte: „Nu te naşti, ci devii femeie“. Primeşte Premiul Goncourt, în 1954, pentru romanul „Les Mandarins“. Moare la şase ani de la moartea lui Sartre de pe 15 aprilie 1980, lăsând în urmă o remarcabilă operă literară, eseistică şi memorialistică. În „La Cérémonie des adieux“ va scrie aceste ultime cuvinte ale lui Sartre: „Moartea nu ne va reuni. E splendid în sine că am reuşit să ne trăim vieţile în armonie pentru atâta vreme“. Trupul ei este îngropat în Cimitirul Montparnasse, alături de cel al lui Sartre.
Pasarelă Beauvoir la Paris
Zilele acestea, autoarea feministă Julia Kristeva a organizat la Paris un colocviu internaţional, care se va încheia mâine. În această seară, postul franco-german Arte va difuza documentarul „Simone de Beauvoir, une femme actuelle“, de Dominique Gros, la 22.40, iar mâine va continua, de la ora 21.00, cu filmul „Les Amants du Flore“, în regia lui Ilan Duran Cohen. În mai, o instalaţie video care va proiecta filmul „Je veux tout de la vie, la liberté selon Simone de Beauvoir“, de Pascale Fautrier şi Pierre Seguin, va fi instalată pe pasarela care-i poartă numele, din Paris.
> Ceea ce e scandalos într-un scandal e faptul că ne obişnuim cu el.
> O libertate care nu foloseşte decât la negarea libertăţii trebuie negată.
> Nu indivizii sunt vinovaţi de eşecul căsătoriei: instituţia însăşi e originar pervertită.
> Orice reuşită ascunde o abdicare.