Oamenii de știință din Germania caută soluții pentru a atenua atitudinea de respingere a străinilor la persoanele considerate xenofobe.

Un grup de cercetători germani a publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS) un articol care propune soluții susceptibile de a atenua atitudinea de respingere a străinilor , ba chiar să inducă un comportametn altruist la persoanele xenofobe.

Echipa condusă de Rene Hurlemann, de la Centrul Medical al Universității din Bonn, a desfășurat cercetările exact în perioada când sute de mii de imigranți năvăleau către Occident și erau primiți cu brațele deschise de Angela Merkel în Germania.

Pentru cercetarea lor, savanții au prezentat unui grup de 76 de germani băștinași 50 de portrete reale de persoane sărace, dintre care 25 erau refugiați și 25 localnici germani.

Cu 50 de euro care li s-au dat, subiecții au fost puși să decidă dacă dau sau nu o sumă nu mai mare de 1 euro, fiecăruia dintre indivizii arătați. Subiecții aveau dreptul să păstreze banii pe care decideau să nu-i împartă.

Cercetătorii au descoperit că donațiile făcute refugiaților depășeau cu aproximativ 20% pe cele către germanii get-beget.

Într-un al doilea experiment, savanții au evaluat mai întâi atitudinile a o sută de germani get-beget față de refugiați, cu ajutorul unui chestionar.

Apoi, celor o sută de subiecți li se administra o doză de ocitocină – un hormon care crește atașamentul mamei de nou-născut – sau un placebo, cu ajutorul unui vaporizator nazal, înainte de a decide cui și cât dintre cei 25 de refugiați și 25 de germani vrea să doneze.

Aministrarea ocitocinei, un hormon  secretat de hipotalamus, glandă aflată în creier, i-a determinat pe subiecții cu o atitudine pozitivă față de refugiați să își dubleze contribuția față de aceștia, dar și față de localnici, deși suma donată refugiților a fost mai mare cu 30%.

Hormonul nu a crescut totuși generozitatea celor cu atitudine ostilă față de refugiați.

Dimpotrivă, atunci când cercetătorii i-au informat pe subiecți care era suma medie pe care colegii lor deciseseră să o ofere la experiența precedentă, administrarea ocitocinei i-a determinată să crească donațiile către refugiați cu 74%.

Potrivit cercetătorilor, aceste experimente „oferă dovada că este posibil de a contracara respingerea refugiaților combinând o creștere a activității sistemului ce secretează ocitocina cu incitările la cooperare proferate de indivizi care își asumă rolul de modele sociale”.

Așadar, societatea occidentală a viitorului, ca în cele mai sinistre distopii (1984 sau Portocala Mecanică) pregătește combinarea propagandei administrarea de droguri.

Evident, administrarea drogurilor va deveni obligatorie, cei care refuză tratamentele urmând a fi excluși din rândurile persoanelor accepate în societate.