Satul se straduieste, asadar, sa-i fie pe plac adolescentului venit de la oras.

Cu mijloace rudimentare nu reuseste decat sa starneasca rasul. De ce nu mai e atractiv satul romanesc pentru copilul modern?

Sociologul Bogdan Voicu, cercetator la Institutul pentru Cercetarea Calitatii Vietii, spune ca avem de-a face cu un complex de factori: „Distanta dintre rural si urban a crescut incepand cu a doua parte a anilor ‘90. Orasul a inaintat cu o viteza destul de mare in ultimii ani, mai ales in ce priveste internetul, dar si a posibilitatilor de petrecere a timpului liber, in timp ce efectele cresterii economice s-au simtit mai putin la sate.

Generatiile mai tinere, care au avut o expunere mare la noile tehnologii, sunt probabil mai dependente de tot ce inseamna ITC”. Sociologul crede ca singura sansa a satului ca sa-i mai atraga pe copii ar fi miza vacantei in natura.

„Satul ar trebui sa fie atractiv prin altele, pentru a deveni un loc in care sa-ti petreci vacanta. Numai ca acum suntem adesea in situatia in care padurea de langa sat a disparut, iazul e poluat sau in proprietate privata, izlazul gazduieste vile etc.”, admite Voicu.

Bunicii de la oras

Pe langa dezvoltarea economica redusa a satului romanesc, sociologul mai gaseste doua explicatii plauzibile. Prima are legatura cu urbanizarea masiva din anii ‘60, cand jumatate din populatia rurala a migrat la oras.

„Copiii valului de migranti de dupa razboi sunt cei care isi petreceau vacantele in satul de bastina al parintilor. Copiii lor sunt cei care azi ar putea sa-si petreaca vacantele la bunici. Dar bunicii lor locuiesc in buna masura in oras!”, arata Voicu.

A doua explicatie isi are originile in politicile pronataliste din perioada comunista, facand astfel posibila intalnirea la bunici a generatiilor numeroase de decretei. „Ei aveau multi frati, parintii lor aveau la randu-le destul de multi frati, care aveau si ei copii. De aici un numar important de frati si veri, un intreg grup de prieteni cu care sa petreci vacanta la bunici.

Relatiile sociale erau inca de tip traditional, mai putin impersonale decat azi. Acum avem familii cu mai putini copii. Implicit acest lucru inseamna si mai putini veri, adica o arie de selectie deja ingustata in ce priveste prietenii potential prezenti in satul bunicilor odata cu tine”, explica sociologul.

Totusi, romanul e sarac... ... si isi trimite copilul la tara, chiar daca el viseaza la Spania sau Grecia, e de parere sociologul Marius Pieleanu, care crede ca vacanta la bunici a ramas o optiune valabila pentru majoritatea familiilor de romani.

„E adevarat ca acum sunt din ce in ce mai multe oportunitati oferite de stat pentru copii. Taberele sunt mai multe si mai usor accesibile acum decat inainte de 1989, insa vacanta la bunici ramane o institutie de socializare, alta decat scoala si parintii, si o componenta de poveste si amintiri nelipsita din viata unui om, indiferent de epoca in care traieste”, conchide optimist Pieleanu.

Il contrazice intr-o oarecare masura matusa Livie, care recunoaste ca „mai vin nepoti si acuma la tara, da’ nu mai sunt asa multi, ca s-au dus si ei in lumea lor”.