Un satelit de spionaj american „de dimensiunile unui autobuz“ a rămas fără alimentare cu energie şi este pe cale să se prăbuşească pe Pământ, în cursul următoarelor câteva săptămâni, deocamdată fiind încă imposibil de determinat locul în care va cădea.
Potrivit AFP, situaţia este îngrijorătoare şi din cauza faptului că satelitul, care cântăreşte aproximativ 10 tone, ar putea conţine materiale periculoase, capabile a polua fie atmosfera, fie locul impactului. Pentagonul, care a confirmat faptul că satelitul nu mai poate fi controlat, a refuzat să dea orice detalii legate de materialele încorporate în acesta sau să precizeze despre ce tip de satelit este vorba.
Statele Unite dispun de cea mai densă reţea de sateliţi-spion din lume. Aceasta permite purtarea unui nou tip de război, în care bombardamentele în masă nu mai sunt necesare, fiind înlocuite cu „lovituri chirurgicale“ asupra unor ţinte definite cu o precizie de câţiva metri, asigurată de ghidarea prin satelit a unor „proiectile inteligente“.
Caracteristicile acestor sateliţ i, al căror preţ depăşeşte un miliard de dolari bucata, constituie secret de stat. Unii sunt dotaţi cu telescoape optice, alţii cu radare de diferite tipuri. Unii funcţionează în perechi, permiţând redarea în relief a zonelor observate. Substanţe periculoase pe orbită
Întrucât nevoile militare sunt în permanentă schimbare, sateliţiispion trebuie să facă frecvent ajustări de orbită. Această exigenţă se traduce în instalarea de resurse energetice mai mari la sateliţiispion decât la cei comerciali. În mod tipic, carburantul preferat pentru sateliţi este hidrazina, o substanţă chimică foarte toxică. Hidrazina atacă sistemul nervos central şi, în concentraţii mari, poate provoca moartea.
Din fericire, această substanţă iritantă se degradează rapid sub influenţa căldurii şi a razelor ultraviolete. Dar alţi sateliţi sunt propulsaţi pe orbită de pile nucleare, care funcţionează cu plutoniu sau uraniu îmbogăţit. Utilizarea sistemelor nucleare are avantajul creşterii manevrabilităţii şi duratei de viaţă a satelitului. Argumente statistice
Specialiştii care urmăresc operaţ iunile sateliţilor-spion bănuiesc că în cauză ar fi un aparat de imagerie experimental, construit de Lockheed Martin şi lansat în decembrie 2006, de la Baza Aeriană Vandenberg, California, cu o rachetă Delta II. La scurt timp după intrarea pe orbită, satelitul nu a mai răspuns la comenzi şi comunicaţiile cu el nu au putut fi reluate.
„Nu este neapărat mort, cât surd“, a apreciat Jonathan McDowell, de la Centrul de Astrofizică Harvard-Smithsonian. El a adăugat că sateliţii, de spionaj sau obişnuiţi, cad relativ frecvent, în ritm de unul la fiecare câteva luni. Eventualele resturi rămase în urma reintrării în atmosferă cad de regulă în zone izolate. „În general, prăbuşirea sateliţilor nu este o ameninţare, deoarece cea mai mare parte a planetei nu e locuită. Dar se poate spune că până acum am avut noroc“, a declarat Mc- Dowell pentru „New York Times“.
RAZANT Un asteroid trece pe lângă noi la ora 10.33
Un alt obiect ceresc aflat într-o rară poziţie de apropiere faţă de Pământ este asteroidul 2007 TU24, care are un diametru aproximativ de 150 de metri. TU24 va trece la „numai“ 537.521 de kilometri de suprafaţa planetei noastre în cursul dimineţii de marţi, la ora 10.33 (ora României).
Evenimentul poate fi observat cu ajutorul unor telescoape medii, a precizat Don Yeomans, de la Jet Propulsion Laboratory, un laborator al NASA care monitorizează corpurile cereşti potenţial periculoase. TU24 este doar unul dintre cele peste 7.000 de obiecte aflate pe o orbită din proximitatea Pământului. Coliziuni cu asteriozi de dimensiunea lui TU24 se produc o dată la 37.000 de ani, a mai spus Yeomans.