Italia a intrat într-o criză politică, suprapusă peste o criză sanitară și alta economică. Iată o descifrare a jocurilor din Cizmă.

În ciuda speranțelor liderului său, noul partid s-a plafonat la 3,5% din intențiile de vot. O consecință a faptului că Renzi este unul dintre cei mai detestați politicieni din Italia.

Primul obiectiv al său a fost să le demonstreze foștilor aliați că nu a fost o idee inteligentă să nu îl păstreze ca șef.

Pe de altă parte, M5S este partidul care a condus lupta politică împotriva lui Renzi în 2016. Este și formațiunea care a întruchipat ideea de înnoire politică, la care aspiră acum și Renzi.

Actualul premier, Giuseppe Conte, necunoscut până în 2018, este un apropiat al M5S. Acesta nu s-a descurcat prea rău până la epidemie. În ultimele luni, însă, pare că face față cu dificultate provocărilor.

Renzi și-a propus așadar să se debarazeze de Conte pentru a pune în loc o mediocritate. Această tactică i-ar permite să apară ca singurul lider autentic și singurul „salvator”.

Sau, dacă nu îl poate debarca pe Conte, să-l facă să accepte unele mizerii politice, șifonându-i astfel imaginea.

Desigur, Renzi invocă un diferend cu Conte pe tema „fondurilor UE de relansare”, însă nu trebuie să ne lăsăm înșelați. Totul este o stratagemă.

Adevărata enigmă a acestei afaceri, într-un moment în care Italia trece prin momentele cele mai sumbre ale pandemiei, este alta. De unde loialitatea parlamentarilor Italia Viva față de liderul său, dat fiind că este foarte impopular?

Conte și Renzi își pasează responsabilitatea unei potențiale crize guvernamentale. Aceasta, deoarece ea ar fi prost primită de italieni. Dacă totuși guvernul va cădea, cine va fi privit ca responsabil?

Nu este nici o îndoială că, deocamdată, Renzi este acesta, care le-a ordonat celor doi miniștri ai să să demisioneze.

Puțin importă, însă. Esențial pentru Renzi este să demonstreze că există. Să îl îndepărteze pe Conte chiar de ar fi să piară Roma.

Menținerea actualei coaliții pare unul dintre puținele mijloace pentru a împiedica revenirea lui Matteo Salvini. Turbulențele guvernamentale pot fi în beneficiul acestuia?

Este sigur că, pentru Matteo Salvini, gâlceava din sânul majorității, este o pomană excepțională. Salvini se întoarce. Nu sunt prea multe posibilități politice.

Fie Conte reușește să refacă o majoritate parlamentară, cu câțiva senatori „responsabili”, care nu au chef de alegeri. În acest caz, Salvini va sublinia slăbiciunea guvernului.

Fie va fi necesară găsirea unei alte formule guvernamentale, iar Salvini ar putea profita. Intrând într-un guvern de uniune națională. Sau lăsând rolul de opoziție Fraților Italiei, formațiune care urcă rapid pe dreapta.

Fie, în sfârșit, revenirea la urne a italienilor, la sfârșitul primăverii. În acest caz, Salvini va fi cel candidatul cel mai bine plasat al dreptei, pretendent serios la scaunul de prim-ministru.

Berlusconi nu mai este în mod real în cărți, iar Frații Italiei sunt încă mult în spatele Ligii lui Salvini.

Cu excepția unei surprize, improbabile acum, toată dreapta se va alinia în spatele liderului celui mai mare partid din acest flanc. Așa cum a făcut-o regulat în toate alegerile locale din 2018. Deci, Salvini se întoarce.

Pentru a conchide, Matteo Renzi va folosi probabil această victorie a dreptei, care va marca sfârșitul M5S și o înfrângere grea a PD, pentru reconstrui în jurul persoanei sale o opoziție.