Are treizeci de ani și a început cu înotul, pe vremea când era în clasa a I-a. Antrenorul îl ducea, din când în când, la bazinul de sărituri, ca să se joace. Apoi, s-a transferat la sărituri în apă, însă tatăl său i-a spus că dacă vrea asta, trebuie să facă și înot. O perioadă a practicat ambele sporturi. Până când antrenorul i-a promis tatălui său că, într-un an de zile, ajunge pe podium, la Campionatul Național. În niciun an, a luat locul 3, urmând ca de-a lungul carierei să câștige o sumedenie de medalii.

„Am adunat 100-200 de medalii pentru că la campionatele naționale erau 5 probe, pe care le câștigam tot timpul. Dacă aveam 3 campionate pe an, strângeam 15 medalii numai la seniori. Cel mai bun rezultat internațional a fost locul 8 la Mondiale, în 2009, la platforma de 10 metri, în condițiile în care nu aveam bazin. Mă antrenam în groapă cu burete sau plecam la Bacău și la Sibiu. Legenda săriturilor de la mare înălțime, Orlando Duque, are 45 de ani. Eu mai vreau să sar încă 7-10 ani de la mare înălțime. Diferența între săriturile olimpice și cele la care particip acum constă, în primul rând, în înălțimea de la care plonjezi. Sunt 17 metri în plus. Altă diferență notabilă e că aterizezi în picioare, nu în cap”, ne-a spus Constantin Popovici.

Arbitrilor nu le-a venit să creadă ce săritură a făcut

În 2011, s-a lăsat de sport de performanță, ca să facă spectacole pe vase de croazieră. Primise la acea vremea un contract de nerefuzat. După, a ajuns la Las Vegas, unde a fost circar la „Cirque du Soleil”, timp de un an și jumătate. Totuși, dacă se întorcea în țară, nu putea sta departe de bazin. Participa în continuare la competițiile naționale de sărituri în apă.

„În Las Vegas, făceam „leagănul rusesc”. A fost o experiență pe care nu o găsești nicăieri în lume. La Hotelul Bellagio era o piscină imensă, un teatru acvatic, unde făceam spectacolele. Apoi, am ajuns în Italia și am început antrenamentele. Voiam să văd dacă ajung la sărituri de la mare înălțime. Mă antrenam într-un parc de distracții. După câteva luni am reușit să intru în primul concurs Red Bull, cel de la Copenhaga. În timpul unor antrenamente cu săritorii de la această competiție, organizatorii concursului m-au văzut, în același timp un săritor renunțase, și mi-au dat un wild-card (n.r.- invitație). La prima etapă nu știam prea multe, am venit cu un program ușor. După, ca să urc pe podium, am venit cu alte sărituri, mult mai grele. Am fost primul din lume care a făcut un salt stând în mâini înapoi, cu triplu salt și jumătate și dublu șurub în poziția echer. Eram în finala Red Bull, din Italia. Nici arbitrilor nu le-a venit să creadă. Cu o zi înainte, trebuie să anunți programul, iar eu le-am zis săritura, iar ei mi-au zis că nu e posibil. „Bine, hai că vi-o arăt eu”, le-am răspuns. În acest an, am participat la 3 concursuri de-ale lor și am luat locul 1, 2 și 3. Până m-am accidentat. Mă recuperez bine și vreau să devin campion mondial”, ne-a povestit Constantin Popovici.

S-a accidentat căzând de la 30 de cm înălțime

Într-o lună urmează să participe la Mondiale, unde va concura la 10 metri, dar și la o nouă etapă de sărituri de la mare înălțime. Acum este accidentat, având 4 oase rupte la un picior, din cauză că a căzut de pe un ponton de doar 30 de cm. „După un concurs, m-a lăsat șalupa pe un ponton flexibil, care se mula pe valuri. Un val m-a dezechilibrat și am căzut de la 30 de cm înălțime. A fost banal, dar m-am ales cu 4 metarsiene rupte din cauză că am dat cu piciorul într-un bolovan. Acum mă recuperez și urmează să intru în bazin cât mai repede, pentru că într-o lună vreau să reușesc încă o premieră: să particip și la Mondiale, și la sărituri de la mare înălțime”.

 

Plaftformele sunt montate în cele mai spectaculoase locuri: de la Copenhaga, la Hawaii

 În cadrul concursului, organizatorii montează platforma de sărituri întotdeauna la 27 de metri, indiferent de loc. Fie în mijlocul orașelor, pe clădiri precum Casa Operei din Copenhaga, fie în Portugalia, pe stâncile din Azores, fie în Hawaii, direct într-o cascadă. În Italia, la etapa de la Polignano a Mare, platforma este montată într-unul dintre cele mai neobișnuite locuri, căci sportivii ajung la ea trecând înainte printr-o locuință privată, care tronează împrejurimile.