SĂRBĂTOARE. Staţiunile de pe litoral au intrat în ultima fază a cosmetizării pentru prima zi a lunii mai. Plajele „virgine” aşteaptă turiştii cu rulote şi corturi.

Pustietatea litoralului între două sărbători, una creştină şi una muncitorească, de tradiţie a unui regim care trata munca oamenilor ca pe cea mai mare virtute a poporului, lasă loc ultimelor roabe de ciment, schelelor cocoţate în nori şi alpiniştilor utilitari care dau ultimul puf de detergent pe geamurile hotelurilor.

În pensiunile înghesuite în capăt de staţiuni, afaceri sănătoase de familie, curăţenia după ultimii turişti de Paşte mobilizează soacre şi nepoţi. Apoi, 1 Mai se pregăteşte cu aşternuturi apretate, grătare încinse şi cu un vin de Dobrogea, din partea casei.

Mamaia, mereu surprinzătoare

Cu privilegiul de a fi legată ca printr-un cordon ombilical de Constanţa, Mamaia este înainte de 1 Mai o staţiune a muncitorilor şi a chelnerilor oropsiţi de plictiseală în aşteptarea vreunui client. Dacă au văzut că nici unul nu se arată, au lăsat scaunele urcate pe mese, ca atunci când podeaua aşteaptă mopul de seară.

Magazinele au rămas la reducerile de august de anul trecut, iar unii întreprinzători de sezon au lăsat afacerea în plata crizei, pe care „urgent” vor s-o vân dă sau, mai bine, să închirieze un spaţiu. Oricum, ofertele de vara asta şi rebrănduirea înceată pot aduce succesul turismului la malul mării. Toate „distracţiile” pentru care ro mânii fug la Mamaia, telegondola şi Parcul Aqua Magic, îşi primesc ultimul strat de var pentru anul acesta, la comanda primăriei. Shawormăriile, pentru care s-au bulucit pe litoral turcii şi arabii, rămân ferecate până când vin primii turişti liberi de Ziua Muncii.

Discreţii de pe litoral

Pustiită de oameni, plaja din localitatea Corbu, plină de scoici şi alge, se pregăteşte din martie pentru prima zi de sezon, 1 Mai. Singura terasă de la malul mării, deschisă de primul cârciumar al plajei, răsună pe muzică disco. Umbrelele trase de vânt şi scoicile zvântate de pe tejghea nu anunţă multă lume nici astăzi. „De Paşte au fost turişti. Mulţi din Bucureşti şi alţii în maşini cu numere străine”, povesteşte Veronica, fata care rămâne stăpână, zi de zi, pe sălbăticia plajei din Corbu.

Oricâtă treabă ar avea în bar, ştie că de când stă soarele mai mult pe cer mulţi trec pentru acolo să caute startul vreunei afaceri cu teren, ieftin acum pe timp de criză. Tot din discuţiile clienţilor a auzit, în treacăt, că vameşii vor petrece anul ăsta primul 1 Mai la Corbu pentru că, aşa cum spune fata, „în Vamă nu mai e frumos. S-a ţigănit”.

Chefuri ferite de lume

Planurile de dezvoltare ale plajei se coc tot acolo, la terasa la care serveşte Veronica. A prins în zbor zvonul că un francez cu bani vrea să aducă Mediterana în pustietate, cu umbreluţe de stuf şi şezlonguri. De la alţii a auzit că vor aduce rulote să le închirieze, pentru că o cazare bună găseşti doar la pensiunea de pe plajă, îmbrăcată în lemn şi pânze albe. În rest, „la cort, că aşa-i aici”, adaugă fata. Până să lucreze în buza mării, plaja a prins-o ca turistă permanentă, unde s-a ascuns de gălăgie şi de lume multă. De la începutul lui martie, participă la petrecerile- fulger ale turiştilor spontani care se adună la sfârşit la săptămână: „Au venit, au băut, au dansat. Alţii îmi lasă cărţi de vizită ca să-i sun când e vremea frumoasă, să vină cu familia, să pună cortul”.

Veronica nu se pregăteşte cumva pentru 1 Mai pentru că, aşa cum spune ea, nimic nu se schimbă de la an la an. Aceiaşi vin, fac o poză şi pleacă. Ce-i rămâne este să strângă sticlele după ei şi să observe că plaja de la Corbu a devenit şi ascunzătoarea vicioşilor. „Zilele trecute am văzut vreo patru copii care se drogau pe plajă”, încheie Veronica toată expunerea modelului de turist care vine la Corbu.

GAZDĂ

Particularii te cinstesc cu borş de peşte

Stelică Murariu, cel care a deschis primul restaurant pe plajă, ştie tot mersul localităţii, de la cei care vin să caute un teren în sat până la gazdele care oferă, an de an, o cameră unor turişti: „S-au pregătit ei şi acuma, pentru Paşte. Dar nu prea a venit nimeni, pentru că e devreme. De la 1 Mai pornesc toate”. Chiar dacă românii nu s-au înghesuit să stea „la particulari”, cârciumarul bagă mâna-n foc pentru curăţenia şi ospitalitatea corbenilor. Până când nu dă canicula, Stelică nu are concurenţă la cele două cârciumi de pe plajă, o terasă şi un restaurant pescăresc, ridicat pe o cazemată nemţească.

„Vara mai vin nişte corturi cu bere omologate de Mediu. Dar şi atunci vine lumea şi întreabă unde poate bea o cafea, o apă minerală, unde poate mânca un peşte, nişte midii”. Ca un făcut al litoralului, turiştii se opresc la melcii şi calcanul lui Stelică, udaţi de sosul pescăresc „Nu vă spun reţeta!”. Când se duc toţi, cârciumarul mai prinde o petrecere a sătenilor, veniţi să se chefuiască la malul mării.

EXTRASEZON

Turistul „jerpelit” al Vămii trece la Corbu

Primul cârciumar al pustietăţii din Corbu crede că aici turistul nu trebuie nicicum deranjat. Nici c-o muzică în surdină, nici cu localul care să-i ajungă până-n cearşaf. „Nu ştiu cum să zic, omul care vine aici este turistul jerpelit venit din Vamă. Hoinarul, haiducul, cam ăsta e. N-are prea multe lucruri în geantă, nici aparate de filmat sau de fotografiat. Nu vrea să stea la hotel, la pensiune. El vrea la cort pentru că aici nu-i ia nimeni bani pentru asta”, spune Stelică Murariu şi arată o bucată bună de plajă, amestecată cu scaieţi, buruieni şi mii de scoici vii scoase de valuri. Ca să-l particularizeze de omul care vine în mijlocul verii, Stelică spune că turistul care vine de 1 Mai „se îmbată zdravăn şi pleacă acasă”.

Chiar dacă vecinul de afaceri şi-a construit o pensiune frumoasă, Stelică spune că nici în miezul verii n-a reuşit să o ocupe pe toată. „E ieftin. 500 de mii pe cameră, şi totuşi nu vine lumea. Dar aici e sălbăticie, de asta. Se aşază şi ei unde pot, unde au loc.E greu să investeşti aici pentru că plaja nu este turistică, nu-ţi dă nimeni autorizaţie. E o plajă virgină şi tare m-aş bucura să rămână aşa”.

ÎN GLORIE

Hotelurile de pe litoral au înflorit în comunism

Tratament şi odihnă. Asta căutau românii pe litoral în 1906, anul în care Mamaia a devenit loc de vacanţă. Lacurile înfundate de nămol şi câteva privelişti liniştitoare îi făceau pe primii turişti să doarmă în gherete mobile, împărţite chiar pe sexe: într-o parte femeile, în alta - bărbaţii. Deşi începuturile turismului consemnează construcţii pe ici şi colo, perioada interbelică a fost vremea marilor construcţii, după care au apărut faimosul Hotel Rex şi Cazinoul.

Ceea ce comunismul a adus bun pe litoral, dincolo de hotelurile-bloc, a fost staţiunea balneoclimaterică de la Mamaia. Avântul comunist a atins, în 1956, suta de mii de turişti, veniţi din toată lumea să vadă „perla litoralului” românesc. Statistica anului 1987 a dat peste cap toate recordurile de până atunci: 352.000 de turişti, din care 90.000 de străini au călcat la Mamaia. O săptămână de vacanţă pentru românul obişnuit însemna, oarecum, paradisul, chiar dacă sărăcia nu-l putea ţine departe de meniul veşnic al hotelurilor comuniste - friptura şi cartofii prăjiţi, berea Azuga sau vinul Murfatlar.

Pionierii Costineştiului

Debutul Costineştiului în circuitul turistic al litoralului, în 1949, tot pe vremea comuniştilor, a venit odată cu prima tabără a pionierilor. După 10 ani, au avut loc doar studenţii, cu primii invitaţi din străinătate: tinerii cehi şi polonezi. Căsuţele de piatră, Teatrul de Vară şi faimosul Hotel Forum au venit după 1970, când Costineştiul nu mai putea cuprinde miile de studenţi. Cei care au fost sufocaţi de ritmurile disco s-au refugiat la Vama Veche, locul în care se dormea pe nisip şi se chefuia în neştire.

De la Carmen Sylva la Eforie Sud

Cunoscute ca „daruri” pentru regalitate, Eforiile de la mare au fost sănătate curată pentru turistul care mergea, dacă nu la băi, la aerosoli. Monografiile istorice, strânse de autorităţi pentru a demonstra valoarea nobilă, au arătat că Eforie Sud a fost staţiunea preferată a Reginei Elisabeta, poeta familiei regale care semna cu pseudonimul „Carmen Sylva”, care a dat numele şi staţiunii în perioada interbelică. Ceauşescu ancora la Neptun

Nisipurile cele mai fine, adunate de valuri la Neptun, a făcut ca înainte de 1989 staţiunea să fie cea mai căutată de pe litoral. Familia dictatorului, adunată cu nurori şi nepoţi la vila din Neptun, era aşteptată cu veselie mimată de 1 Mai. Rămasă în conştiinţe drept „prada” nomenclaturiştilor comunişti, care au pus mâna pe cele mai frumoase vile de pe malul lacului Neptun, staţiunea a fost detronată de noua „Mamaia”, locul de promenadă a capitaliştilor-turişti.