După un an şcolar în care a pregătit elevi pentru olimpiade, Ovidiu Dumitrescu, profesor de informatică la Colegiul "Mircea cel Bătrân" din Râmnicu-Vâlcea a muncit ca şofer în vacanţele de vară prin toată America.
Pentru Ovidiu Dumitrescu, visul american a început la Loteria Vizelor. S-a încumetat să tragă lozul cel mare, l-a ochit undeva sus, l-a luat, şi peste doi ani a zburat către State. Pentru că era angajat ca titular la catedră, şi-a luat concediu un an, fără plată. Acum, între corectura lucrărilor de control ale elevilor săi, îşi face timp să-şi povestească aventurile. „Am cerut plicul cu instrucţiuni de câştigarea Loteriei Vizelor, vânzătoarea mi-a dat un plic aflat la îndemână, dar am insistat să-mi dea acel plic pus sus pe care eu îl văzusem înainte. Am primit chiar acel plic, am citit cu atenţie instrucţiunile, am aplicat şi am câştigat“, spune, cu seninătatea începă- torului, profesorul.
Cele cinci veri de străbătut America, puse cap la cap, i-au adus mai mult de doi ani de călătorii. Meseria de „truck driver“, aşa cum îi spune el, i-a permis să călătorească cam peste tot. Un singur stat din cele 48 continentale i-a rămas pe lista locurilor neumblate, pentru o vacanţă viitoare: Dakota de Nord: „Am călătorit mult, mai mult decât în România. Şi aici mai am vreo zece judeţe de văzut“.
Şofatul şi timpul „greu“
A doua meserie, cea de şofer, şi-a ales-o tocmai pentru că îi permitea să nu stea pe loc. Pragmatismul alegerii de a fi TIR-ist a ţinut loc de frunte atunci când, înainte de toate, a vrut să se plimbe pe autostrăzile late, canioane, ţărmuri de ocean şi să şi câştige nişte bani din asta. „Trebuia să descarc camionul luni dimineaţă, la destinaţie. Ca să am timp să mai văd câte ceva, trăgeam tare. Aşa am făcut cu Las Vegasul. Am ajuns duminică la prânz ca să pot vizita oraşul. Este pentru mine o amintire de vis“, povesteşte profesorul.
Pentru că timpul pare că rămâne suspendat şi drumurile se îngustează atunci când pleci la un drum lung, Ovidiu s-a bucurat de abonamentele cu multe minute gratuite. Şi-a făcut mulţi prieteni români, TIR-işti ca şi el, cu care făcea conferinţe la telefon câtre două-trei ore pe zi, ca să treacă altfel timpul.
Route 66
America nu l-a lăsat nici pe Ovidiu fără poveştile mai puţin plăcute din „tripuri“. Un ghinion previzibil pentru TIR-işti l-a pândit şi pe el, atunci când s-a răsturnat cu camionul încărcat cu suc de cireşe pe autostradă. „Acum pot vorbi detaşat şi chiar pot face haz de necazul meu de atunci. A fost groaznic. Puteam să mor şi de fiecare dată când treceam prin locul acela mulţumeam lui Dumnezeu că m-a ţinut în viaţă“, spune Ovidiu.
Despre incident a povestit mult, mai ales prietenilor TIR-işti: „Le-am zis că mi-am lăsat semnătura pe autostradă. Când am trecut pe acolo după cinci ani, zgârietura pe şosea se mai vedea încă. Chiar în perioada accidentului fusese renovată strada“. Pentru că a întrerupt timp de şase ore circulaţia pe Route 66 Missouri, a ajuns la ştirile MBC, iar patronul l-a concediat. Sperietura a fost şi mai zdravă nă când s-a trezit că locul e survolat de elicoptere, iar el e înconjurat de reporteri şi de poliţişti.
Un român bolnav de doruri
Primul an „de America“, momentul când s-a trezit ca dintr-o visare frumoasă într-un loc fără cap şi fără coadă, l-a făcut să tânjească la scaunul de la catedră, la familie şi la elevii pe care-i antrena pentru concursurile şcolare. Lovit de impresii şi alte mentalităţi, a simţit cum stă treaba cu capitalismul în ţara lui Bush: „Ce m-a impresionat însă cel mai mult în Statele Unite este «middle classul american» - societatea de mijloc, ordonată, cu două sau chiar trei joburi. Oamenii muncesc enorm. Acest lucru m-a făcut să-mi schimb mentalitatea mea balcanică despre muncă şi s-o apreciez mult mai mult“.
Pentru el, serialul călătoriilor şi meseria de şofer de camion se încadrează acum în capitolul „aventuri“. Cu toate astea, recunoaşte că, în prima lună, America i-a furat ochii şi l-a făcut, pentru câteva momente, să nu mai vrea să plece vreodată.
VOLANUL ŞI CATEDRA
5.000 de dolari lunar
După doi ani de călătorii neîntrerupte şi cu un salariu între 5.000 şi 6.500 de dolari pe lună, profesorul Ovidiu Dumitrescu a decis să-şi încheie scotelile cu America. „Am fost de cinci ori în America, am muncit, am câştigat bani frumoşi, am vizitat aproape tot ce se putea vizita în această ţară şi am considerat că este suficient. Are şi aventura asta o vârstă a ei, iar banii pe care-i câştigam nu mai aveau valoarea primilor mei ani în America“. Întors la catedră, îşi doreşte să facă performanţă alături de elevii pe care-i şcoleşte pentru olimpiade naţionale şi concursuri. Are deja un elev în lotul naţional de informatică.