La nivel narativ, filmul lui Michael Haneke, Benny’s Video (1992), funcţionează ca o critică a modului în care convenţiile cinematografice ale filmului de masă şi televiziunea pot contribui la „Societatea spectacolului“ debordiană.
Acest punct este repetat la nivel formal prin apelul lui Haneke la niveluri diferite de „realitate“ cine-televizuală, care fac filmul extrem de reflexiv. Citiţi mai mult pe muzicadefilm.com
Recomandările noastre
