Lansarea oficială a negocierilor privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană (UE) este așteptată pentru luna iunie. După aceasta urmează negocierea a 35 de capitole. Conform unor scenarii pozitive precum cel al Croației, care a aderat în 2013, negocierile au durat 6 ani. De asemenea, poate fi altfel, ca în cazul Serbiei, care după 10 ani de la începutul negocierilor în 2014, a reușit să închidă doar două capitole dintr-un total de 35.

Unul dintre domeniile cheie care va determina mișcarea ascendentă a procesului de aderare a Republicii Moldova se referă la integritatea și eficacitatea statului de drept. Asemenea standarde de funcționare a instanțelor de judecată sunt prevăzute în Capitolul 23 din cadrul de negocieri cu UE. Dacă justiția nu poate lupta împotriva corupției și nu poate impune ordine, cele trei criterii de aderare de la Copenhaga – instituții democratice, economia de piață competitivă și capacitatea de a implementa angajamentele UE – vor rămâne intangibile. De fapt, motorul aderării la UE în alte domenii depinde de capacitatea politică de a reforma sectorul justiției. De aceea, instituțiile UE și partenerii occidentali ai Republicii Moldova trebuie să analizeze serios modul în care se realizează reforma justiției și care sunt motivele reale ale impasului.

Guvernul comunică atât în interiorul țării, cât și în capitalele europene despre încercarea sistemului de a se opune ceea ce provoacă întârzierea reformei. Alte opinii alternative se referă la eșecul reformei din cauza naturii sale ambițioase, dar și la conflictul de interese în cadrul sistemului, soldat cu acțiuni de sabotaj împotriva procesului de evaluare și respectiv selectare a judecătorilor și procurorilor. Tentativa actorilor politici de a grăbi reforma este determinată de angajamentele față de Bruxelles, iar această grabă este instrumentalizată de exponenții sectorului judiciar în procesul de redistribuire a influenței. Interferența hibridă rusească este exclusă din ecuația problemei justiției, cel puțin în această etapă.

Cerințele UE în domeniul justiției și neîndeplinirea lor

Din totalul de 9 cerințe cu care UE a condiționat oferta statului țară candidată în noiembrie 2023, o măsură vizează reforma justiției și alegerea procurorului general. Astfel, Republica Moldova s-a angajat să parcurgă etapele esențiale în procesul de evaluare a judecătorilor și procurorilor pentru reînnoirea funcțiilor în organele de autoadministrare (Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Superior al Procurorilor). Acest lucru ar fi trebuit să stimuleze efortul de auto-curățare a sistemului judecătoresc. Al doilea element al cerinței față de UE este numirea conducătorului Procuraturii Generale, care, fiind condusă de șefi interimari din 2021, a degradat într-un actor secundar.

Din punct de vedere politic, această reformă se confruntă cu două probleme majore. Pe de o parte, este vorba despre imaginea Comisiei de Pre-Vetting, care în ultimele luni a trecut prin două crize grave de imagine. Primul îl privește pe președintele Comisiei, judecătorul olandez Herman von Habel, care este acuzat de incompatibilitate pe motiv că nu și-a încetat definitiv funcția în sistemul judiciar olandez. A doua criză de imagine este mai gravă decât oricare dintre cele care au avut loc până acum.

Este vorba despre o membră a Comisiei de Pre-Vetting, Tatiana Răducanu, care este vizată de acuzații de colaboraționism în ultimii 11 ani cu grupuri de interese, printre care fugarii Ilan Șor și Veaceslav Platon. Deși atât Habel, cât și Răducanu neagă acuzațiile, atât procesul de evaluare a judecătorilor și procurorilor, cât și efectele produse de aceștia, sunt contestate de adversarii politici ai guvernării și de unele voci critice din societatea civilă. Deocamdată, nu este clar dacă aceste crize de imagine au diminuat credibilitatea rezultatelor reformei în percepția UE, care trebuie să fie imparțială, având în vedere caracterul multiplicator, pozitiv sau, dimpotrivă, negativ al reformelor în cadrul negocierilor de aderare.

Pe lângă problemele legate de activitatea Comisiei de Pre-Verificare, o altă problemă majoră o reprezintă încercările eșuate de a alege Procurorul General în octombrie 2023 – aprilie 2024, care contravine angajamentelor față de UE. Regulile de selecție au fost modificate în mod repetat în aprilie 2024 pentru a preveni situațiile în care membrii Consiliului Superior al Procuraturii ar putea manipula punctajul. Ratarea alegerii Procurorului General din a doua încercare va pune în dificultate guvernul de la Chișinău, dar și UE, care susține actuala agendă de reformă în Republica Moldova.

Pentru a nu produce un fond negativ pentru alegerile prezidențiale din octombrie, UE va evita să dea calificări privind stagnarea în justiție. Un astfel de gest de solidaritate cu guvernul de la Chișinău are în spate un raționament geopolitic. Totuși, imediat după alegerile prezidențiale și referendumul privind integrarea europeană, din octombrie, UE va trebui să analizeze cauzele și consecințele multiplelor crize din domeniul reformei justiției pentru a preveni replicarea lor în alte domenii. În caz contrar, Bruxelles-ul ar putea deveni coresponsabil pentru ramificațiile pe care le pot genera deficiențele judiciare asupra bunei desfășurări a negocierilor de aderare de către Republica Moldova ca stat, nu guvern de o anumită culoare politică.

Scenariile pozitive pentru negocierile de aderare a Republicii Moldova la UE comportă a relație de cauzalitate strânsă cu reforma justiției. De aceasta depinde caracterul adecvat al comportamentului elitelor politice și economice, dar și capacitatea instituțiilor de stat de a crea condițiile necesare ca progresul economic-social să stopeze depopularea țării.

Scenariul 1. Reforma justiției eșuează complet și este revizuită din temelie, dar deja ca parte a procesului de aderare la UE, lansat în iunie 2024. Procesul de evaluare a judecătorilor și procurorilor, în formatul în care se desfășoară acum, a fost dezvoltat înaintea Republicii Moldova va obține statutul de țară candidată în iunie 2023. Această reformă a fost inițiată în contextul controlului absolut al puterii de către un singur partid, al cărui discurs pro-european a redus drastic vigilența Bruxelles-ului privind respectarea cadrului legal și democratic al limitări și echilibrări („verificări și echilibrări”).

Decizia de revizuire a reformei nu va avea loc voluntar, ci doar dacă actuala guvernare se confruntă cu eșecuri electorale în 2024 și/sau 2025. În consecință, vechiul status-quo ar putea fi restabilit parțial, dar nu în sensul reinstaurării schemelor de corupție, ci al detensionării situației și al excluderii factorului politic. Acest scenariu prevede revizuirea reformei ca element integrant al agendei de aderare la UE și conformitatea cu avizele Comisiei de la Veneția pentru a asigura credibilitatea reformei.

Scenariul 2. Doar anumite elemente ale reformei justiției sunt resetate ca urmare a intervenției UE, care în cele din urmă recunoaște blocajele din sistem și efectele negative pentru alte dimensiuni ale procesului de aderare. Procesul acestei reforme se poate schimba semnificativ, mai ales dacă natura amenințărilor geopolitice regionale se îmbunătățește în favoarea Republicii Moldova și a UE.

Din acel moment, Bruxelles-ul se va simți obligat să scoată în evidență deficiențele reformei, solicitând corecții direcționate. Având în vedere că atât UE, cât și statele membre alocă bani pentru reforma justiției, abandonarea completă a acesteia și admiterea eșecului sunt improbabile. Dacă Republica Moldova va trece printr-o schimbare politică radicală, iar viitorul guvern va investiga și dezvălui acțiunile, care în prezent sunt suspectate de abuz, UE va fi nevoită să accepte necesitatea relansării reformei într-o formă sau alta, inclusiv în vederea reparării propriei imagini.

Scenariul 3. Reforma justiției este considerată compromisă, iar toate rezultatele acesteia sunt anulate. Un astfel de scenariu pesimist are o probabilitate scăzută deocamdată și se poate concretiza dacă actualul guvern pierde atât alegerile prezidențiale din 2024, cât și alegerile parlamentare din 2025. De asemenea, conform acestui scenariu, forțele deschis pro-ruse și cele cu o agendă politică moderat-confuză trebuie să aibă peste 50 de mandate în organul legislativ de 101 deputați. O sincronizare a agendei politice, cel puțin pe partea reformei justiției, este obligatorie. Într-un astfel de caz, rezultatele reformei vor fi anulate, cu riscul înrăutățirii dialogului cu UE. Astfel, potențiala contrareformă în justiție ar putea deveni în viitor nu doar un instrument de luptă politică împotriva actualului guvern (dacă/când acesta va nimeri în opoziție), ci și un factor iritant în relația cu UE.