Suntem aidoma slujbaşului care îi datorează Împăratului zece mii de talanţi. O sumă fabuloasă, imposibil de plătit. Un talant însemna 49 de kg de aur. În acele vremi, pentru neplata unei datorii erai vândut ca sclav împreună cu toată familia. Datornicul cade la picioarele Împăratului, cerându-i să-l păsuiască. Împăratul, în care se ghiceşte lesne Dumnezeu, face mai mult decât atât: îl iartă cu totul de datorie.

Slujbaşul, ieşind fericit de la Împărat, se întâlneşte cu un coleg de la curte, care îi datora o sută de dinari. Cum un dinar reprezenta valoarea a 4,5 grame de argint, datoria era ridicolă, în comparaţie cu cea de care tocmai fusese iertat. Însă omul insistă să-şi recupereze pe loc datoria, în ciuda lacrimilor colegului său, şi îl azvârle pe acesta la închisoare.

Cutremurător? Nu ne recunoaştem în monstrul acesta fără inimă, care se milogeşte când este în joc interesul lui, dar devine fiară când e vorba de interesul altuia?

Suntem ca nişte bombe ambulante, irascibili şi explozivi, cu fitilul gata să ni se aprindă de la orice fleac. În orice clipă stăm gata de încăierare, pândim prilejurile de harţă. O lege a concurenţei prost înţeleasă ne-a transformat în animale de pradă, într-o societate de inamici. De copii suntem învăţaţi că trebuie să călcăm pe cadavre, dacă vrem să ajungem „ceva în viaţă”. Iertarea este semn de slăbiciune, îngăduinţa e boală. Lecţia din multinaţionale s-a răspândit în întreaga societate: răul se face pe cale ierarhică, mânia se transmite de sus în jos şi ideal este să ajungi şi tu măcar un şefuţ, ca să ai pe cine să opresezi. Din cauza Ego-ului nostru umflat nu-L mai vedem pe Dumnezeu. Las’că suntem şi educaţi să credem că nu există.

Au trecut 64 de ani de când un mare român lăsa cu limbă de moarte: „Să nu ne răzbunaţi!” Cuvinte uluitoare, de neînţeles pentru omul de zi. Drept care, pentru liniştirea conştiinţelor contemporane, numele acelui român a fost interzis.

Te-ar putea interesa și: