"CINE SCHIMBĂ ROMÂNIA": S-au întâlnit pe net şi au provocat un Ordin de ministru. Un exemplu care dovedeşte că şi tu poţi schimba România | CAMPANIE EVZ

Luaţi act şi amintiţi-vă, când vă loviţi de-un obstacol, de exemplul Ramonei Dumitru şi al grupului ei de la SOS Infertilitatea. Au creat o mişcare civică pornind de la discuţii pe net şi au provocat o modifi care legislativă care schimbă vieţile a mii de femei din România: decontarea, prin asigurarea de sănătate, a tratamentului de fertilizare, care are costuri uriaşe.

Sunt parlamentari care, de-a lungul a două mandate, nu au reuşit să iniţieze sau să promoveze o singură lege. Există, însă, oameni obişnuiţi care, din dorinţa de a schimba ceva în ţara asta, şi-au pus în mişcare toate resursele intelectuale şi fizice, au bătut la multe uşi ministeriale, au intrat uneori şi pe geam - cum se spune - dar nu s-au lăsat până când nu au văzut iniţiativa lor legislativă publicată în Monitorul Oficial. Am cunoscut o astfel de persoană, o tânără agreabilă şi extrem de tenace, pentru care orele de după serviciu au însemnat un al doilea job în slujba comunităţii. O cheamă Ramona Dumitru, are 36 de ani, e din Bucureşti şi nu poate concepe natural un copil. Speranţe, împliniri şi prăbuşirea "Povestea mea a început în urmă cu 7 ani şi jumătate, când am mers la un control de rutină pentru că voiam să mă asigur că este totul în regulă cu mine şi soţul meu înainte de a rămâne însărcinată - spune Ramona. În primă fază totul a fost bine. După un an, însă, sarcina mult dorită întârzia să apară şi am fost la un nou control. Am fost diagnosticată cu infertilitate primară. Mi s-au tăiat picioarele, ştiam că e ceva în neregulă cu mine. Au urmat investigaţii peste investigaţii şi, într-un final, după câteva luni de analize, tratamente şi monitorizări am rămas însărcinată", a spus tânăra. Din păcate, nu a fost o sarcină normală ci una extrauterină. "Când am aflat asta, habar nu aveam ce înseamnă exact şi în ce fel îmi va influenţa viaţa, am plâns, am suferit, am mers mai departe şi am sperat. Alte tratamente, monitorizări, alţi ani care au trecut până la următoarea sarcină. Când am văzut liniuţele pe testul de sarcină am simţit că toată lumea e a mea! În scurt timp, însă, aceasta s-a prăbuşit, aveam să aflu că sarcina mea este tot extrauterină şi că, de acum încolo, singura mea speranţă pentru a deveni mamă este fertilizarea in vitro", a mai povestit Ramona Dumitru. Încearcă şi adopţia. Alte obstacole A reuşit să se adune după eşec şi a început să se informeze, să meargă la cei mai buni medici pentru a cere sfaturi şi pentru a-l alege pe cel lângă care să se simtă confortabil şi care să îi inspire încredere. "Îi mulţumesc doamnei Denisa Protopopescu că există în viaţa mea. Acum sunt la a treia încercare, Doamne ajută!" Şansele de a reuşi din prima sunt minime. Nu s-a numărat printre fericiţii învingători în lupta cu infertilitatea din prima încercare dar, cum speranţa nu moare niciodată, merge înainte. "În aceasta luptă ai nevoie, pe lângă multe altele, de timp, încredere şi foarte mulţi bani. Acum ceva vreme, soţul meu mi-a spus cel mai minunat lucru: "Dacă nu putem avea un copil împreună asta nu înseamnă că nu putem creşte unul împreună!". Atunci am început să ne gîndim şi la adopţie. Am depus dosarul pentru a obţine atestatul de familie aptă să adopte, dar şi acolo ne întâmpină multe greutăţi. Sunt convinsă că, într-un fel sau altul, vom avea copilul mult dorit!", încheie Ramona scurta istorioară a zbuciumului ei din ultimii ani. E plină de speranţă însă. România, altfel decât Europa După ce a aflat că nu va putea avea copii decât prin metoda fertilizării in vitro, Ramona a luat cu asalt internetul. Căuta tot felul de informaţii, era avidă să ştie dacă va avea şansa să-şi îndeplinească visul. A intrat în contact cu alte câteva femei cu aceeaşi problemă ca şi ea. Iar într-o zi au constatat că discuţiile lor pe mess şi pe mail capătă consistenţă. Aşa au creat SOS Infertilitatea, o micuţă instituţie care să lupte cu instituţiile mari ale României. "Imboldul a fost o româncă din Franţa care ne-a scris că, pe baza asigurării de sănătate, toate procedurile şi medicamentele pentru fertilitate erau rambursate. Ne-a spus că aşa e peste tot în Europa, numai în România nu", spune iniţiatoarea. Aşa au hotărât să-şi ceară drepturile.

Rezultatul concret: 250 de copii

Până la iniţiativa lor, realitatea era contrastantă în România. Pe de-o parte, statisticile internaţionale despre infertilitate (căci în România nu au existat vreodată statistici în domeniu) indicau un public uriaş afectat - circa 15% din populaţia de vârstă reproductivă, practic un cuplu tânăr din şase are dificultăţi în a obţine o sarcină. Pe de altă parte, fenomenul social şi medical al infertilităţii nu părea a exista oficial în România. "Am solicitat Ministerului Sănătăţii toate documentele şi informaţiile pe care această instituţie le deţinea despre infertilitatea din România. Am primit două pdf-uri care conţineau, în contexte generale, cuvântul «infertilitate»; unul dintre contexte era o frază de genul «fumatul poate conduce la infertilitate». Deci eram pe un tărâm virgin din punct de vedere instituţional", explică Ramona. Au urcat trei munţi pentru a ajunge să iniţieze Ordinului ministrului Sănătăţii pentru Programul de Fertilizare. Dar fiecare pas anevoios le-a făcut şi mai ambiţioase! Tânăra oengistă povesteşte: "Am început cu petiţii la care răspunsurile erau negative sau ambiguue. Dacă ne-am fi oprit acolo, dacă ne-ar fi descurajat acele prime răspunsuri oficiale, aşa ar fi rămas. Dar nu ne-am oprit! Am lansat campanii de mediatizare a subiectului (presa ne-a ajutat enorm!), am fost la întâlniri cu politicieni, am continuat cu adrese şi memorii la nivelul tuturor instituţiilor". Asociaţia a reuşit să convingă Ministerul Sănătăţii să instituie pentru 2011 şi 2012 un program în domeniul infertilităţii. În jur de 100 de copilaşi s-au născut deja, iar alte peste 150 de sarcini evolutive sunt înregistrate. Au reuşit să atragă o mediatizare excepţională pentru cauza infertilităţii. Au reuşit să construiască o platforma web unde pacienţii pot comunica între ei şi cu medicii. "Am reuşit să aducem problema infertilităţii pe agenda publică din România, aşa cum se întâmplă în întreaga Uniune Europeană", punctează Ramona Dumitru. "Am plâns de bucurie când am văzut bugetul aprobat" EVZ: - După ce aţi văzut aşa-zisa "lege" promovată, care a fost reacţia voastră? Aţi pus documentul în ramă? Ramona Dumitru: - Am plâns de bucurie când am văzut publicat bugetul Ministerului Sănătăţii pentru 2011, în care erau incluşi şi banii pentru Subprogram. Ştiam că pentru sute de familii din România aceasta este singura şansă. Ştiam că se vor naşte copii care altfel nu ar fi putut exista - ceea ce, iată, se întâmplă acum. Dacă nu ar fi fost acest Subprogram toţi aceşti copii care sunt născuţi în acest moment şi cei care urmează să se nască, datorită lui, nu ar fi existat! - Câte membre are Asociaţia SOS Infertilitatea şi câte din grupul vostru au rămas însărcinate in vitro? - Asociaţia are în continuare şapte membre în nucleul fondator, cele care se implică zilnic, încă 10-20 de membri care se implică punctual, atunci când este nevoie şi pe domenii de competenţă, şi mii de voluntari în bazele de date, pe care putem conta atunci când este nevoie de o mobilizare de masă. Mai mult de jumătate dintre membrele active ale SOS Infertilitatea sunt deja mame. - Cum reconstruim coeziunea societăţii prin implicarea românilor în proiecte de responsabilitate socială? - Noi credem în voluntariat. Şi am văzut că, atunci când există perseverenţă şi dedicare, chiar şi fără resurse financiare, putem schimba filmul. Credem că este nevoie ca subiectul "infertilitate" să iasă din zona de tabu, persoanele suferinde de această condiţie medicală să şi-o asume, să nu se ruşineze, ci să facă totul pentru a o învinge. Sute de reacţii de la cititori pe forumul EVZ: "Cine şi cum schimbă România" ANA: "Cum aş schimba România? Schimbând mentalitatea, înlocuind pe "nu se poate", cu "se poate", neaşteptând cu mâna întinsă la stat, muncind cât pot, găsind soluţii la problemele de ordin material pe care le am. Şi mai vreau să schimb modelele de urmat. Aş dori să văd oameni adevăraţi, să o ascult pe Angela Gheorghiu cântând cu Pavarotti, să văd sportivi adevăraţi în locul lui jiji, să ştiu când elevii noştri câştigă premii internaţionale, în loc să văd eleve ţiitoare de parlamentari. Cum schimb România? Crescând frumos patru copii rămaşi de mici fără tată, ajutându- i să înveţe, să facă o facultate, să urmeze modele pozitive, să devină oameni adevăraţi. Şi dacă eu nu voi reuşi să schimb decât un pic, visez ca măcar ei să schimbe mai mult." ILIE: "Uniţi-va cei tineri acum când sunteţi curaţi, nu mai staţi! În ceva dur, într-un partid puternic, că sunteţi mulţi, care să lupte cu mizeria de azi.".

Horoscopul lui Dom’ Profesor, 16 decembrie 2024. 2025, perioade de evitat 

Catastrofă în Marea Neagră. Au așteptat ajutor patru ore, apoi s-au scufundat