S-a confirmat descoperirea cu privire la primul meteorit de dincolo de Sistemul Solar care a lovit Pământul. O minge de foc de mare viteză a lovit Pământul în 2014 şi părea a fi de origine interstelară, iar verificarea acestei descoperiri extraordinare a necesitat o cooperare din partea programelor secrete de Apărare, anunță comandamentul Spațial al Statelor Unite.
Pe 8 ianuarie 2014, la ora 17:05:34 UT, un meteorit de aproximativ un metru venit din spațiu a străbătut cerul în largul coastei insulei Manus, Papua Noua Guinee, arzând cu o energie echivalentă cu aproximativ 110 tone metrice de TNT. Dar ceea ce este neobișnuit la acest meteor a fost viteza foarte mare și direcția neobișnuită, ceea ce a sugerat că provine din spațiul interstelar.
Spațiul interstelar este spațiul fizic dintr-o galaxie care nu este ocupat de stele sau de sistemele lor planetare. Totuși, el nu este complet lipsit de conținut, ci este umplut cu gaze și pulberi. Teoretic el mai conține energie neagră și materie întunecată. Deoarece atmosfera nu se termină brusc, ci se subțiază progresiv, nu există nici o limită definită clar între atmosferă și spațiul cosmic interstelar.
Evenimentul a fost confirmat în 2019 şi declasificat abia acum
Meteoritul este cunoscut sub numele ştiinţific CNEOS 2014-01-08. În 2019, într-un studiu, Amir Siraj a identificat obiectul ca fiind un meteor interstelar, în timp ce era student la Universitatea Harvard. Împreună cu Abraham Loeb, profesor de ştiinţă la Univeristatea Harvard, Siraj cerceta „Oumuamua”, descoperit în anul 2017, primul obiect interstelar cunoscut din sistemul nostru solar.
Amir Siraj a hotărât să parcurgă baza de date a Centrului NASA pentru a studia obiectele care se află în apropierea Pământului cu scopul de a găsi alte obiecte interstelare. Cercetarea sa în baza de date a Centrului NASA a dat roade, iar la câteva zile, acesta a descoperit un meteor interstelar.
Orice obiect care călătorește peste această limită locală de viteză cerească provine din spațiul interstelar
Obiectul se deplasa cu viteza de 45 de kilometri pe secundă în raport cu Pământul, care se deplasează cu circa 30 de kilometri pe secundă, în jurul Soarelui. Fiindcă oamenii de ştiinţă au măsurat viteza rapidă cu care se deplasa meteoritul, aflându-se pe o planetă în mişcare, concluzia acestora a fost că meteoritul nu se deplasa cu 45km/s.
Viteza heliocentrică reprezintă viteza meteoritului în raport cu Soarele. Viteza se calculează în funcţie de unghiul la care un meteorit loveşte Pământul. Planeta se deplasează în jurul Soarelui, astfel că meteoritul ar fi putut lovi Pământul frontal, în direcţia opusă celei în care se deplasează planeta, sau din spate, în aceeaşi linie în care se deplasează Pământul.
Fiindcă meteoritul a lovit Pământul din spate, s-a constat că meteoritul se deplasa cu 60 de kilometri pe secundă în raport cu Soarele.
Probabil că a fost produs de o altă stea, a fost dată afară din sistemul planetar al acelei stele şi doar aşa s-a întâmplat să ajungă în sistemul nostru solar şi să se ciocnească cu Pământul. M-am gândit că nu vom afla niciodată adevărata natură a acestui meteorit. M-am gândit că nu vom afla niciodată adevărata natură a acestui meteorit, că a fost blocat undeva în guvern după numeroasele noastre încercări, şi astfel, de fapt, văzând scrisoarea de la Departamentul Apărării cu ochii mei a fost un moment cu adevărat incredibil.
A fot primul obiect provenit din exteriorul sistemului solar observat că lovește Pământul
Cercetătorii spun că a fost primul meteor interstelar cunoscut şi recunoscut oficial. Meteorul din 2014 este, de asemenea, primul obiect interstelar înregistrat care a fost detectat în sistemul solar, precedând lui 'Oumuamua, şi este unul dintre cele trei obiecte interstelare confirmate până în prezent, alături de 'Oumuamua şi cometa interstelară Borisov.
Și viteza sa mare în raport cu vitezele medii ale stelelor noastre vecine sugerează că ar fi putut fi ejectată din adâncul unui alt sistem planetar, relativ aproape de steaua sa. Acest lucru este surprinzător, deoarece ne-am aștepta naiv ca majoritatea obiectelor interstelare să provină din regiuni circumstelare mult mai îndepărtate, unde vitezele de evacuare sunt mai mici, și anume norii de comete care există la periferia multor sisteme stelare, scrie scientificamerican.com.