Cel mai mare mister referitor la istoria universului nostru este ceea ce s-a întâmplat înainte de big bang. De unde a venit universul nostru? Cu aproape un secol în urmă, Albert Einstein a căutat alternative la modelul big bang, deoarece un început în timp nu a fost satisfăcător din punct de vedere filosofic în mintea sa.
Acum există o varietate de presupuneri în literatura științifică pentru originile noastre cosmice, inclusiv ideile că universul nostru a apărut dintr-o fluctuație de vid sau că este ciclic cu perioade repetate de contracție și expansiune sau că a fost selectat de principiul antropic din peisajul teoriei corzilor multiversului - unde, așa cum spune cosmologul MIT Alan Guth „tot ce se poate întâmpla se va întâmpla ... de un număr infinit de ori” sau că a apărut din prăbușirea materiei din interiorul o gaură neagră.
O posibilitate mai puțin explorată este că universul nostru a fost creat în laboratorul unei civilizații tehnologice avansate. Deoarece universul nostru are o geometrie plană cu o energie netă zero, o civilizație avansată ar fi putut dezvolta o tehnologie care a creat un univers copil din nimic prin tuneluri cuantice.
Această posibilă poveste de origine unifică noțiunea religioasă a unui creator cu noțiunea seculară a gravitației cuantice. Nu posedăm o teorie predictivă care să combine cei doi piloni ai fizicii moderne: mecanica cuantică și gravitația. Dar o civilizație mai avansată ar fi putut realiza această ispravă și ar fi stăpânit tehnologia creării universurilor pentru copii. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, atunci nu numai că ar putea explica originea universului nostru, dar ar sugera, de asemenea, că un univers ca al nostru - care în această imagine găzduiește o civilizație tehnologică avansată care dă naștere unui nou univers plat - este ca un biologic sistem care își menține longevitatea materialului genetic de-a lungul mai multor generații.
Într-un articol publicat în revista Scientific American, Avi Loeb prezintă teoria conform căreia o civilizaţie cu tehnologie cuantică gravitaţională avansată a reuşit să se ridice la rangul de civilizaţie de clasă A şi să creeze universul nostru.
Clasificarea civilizațiilor la scară cosmică
Clasificarea civilizaţiilor la scară cosmică face posibilă diferenţierea progresului tehnologic al acestora. Avi Loeb aminteşte că „suntem o civilizaţie tehnologică de nivel scăzut, clasificată în clasa C la scară cosmică, deoarece nu suntem în stare să recreăm nici măcar condiţiile de locuit ale planetei noastre când soarele va muri”.
O civilizaţie de clasă A are capacitatea tehnologică de a recrea condiţiile cosmice care stau la originea existenţei sale şi, prin urmare, de a crea în laborator un univers, ca întreg.
Pentru profesorul de la Harvard, teoria este singura care poate unifica „noţiunea religioasă a unui creator cu noţiunea gravitaţiei cuantice”. Însă cea din urmă vine împotriva raţionamentului antropogen convenţional, care este acela că universul a fost selectat pentru ca noi să existăm. Ideea unui univers creat în laborator de o civilizaţie de clasă A ne retrogradează la un statut de „civilizaţie care este cosmologic sterilă”, deoarece este incapabilă să recreeze condiţiile care au condus la existenţa sa.
Avi Loeb consideră că suntem departe de a progresa în clasificarea cosmică şi mai aproape de a retrograda la rangul D, deoarece tehnologiile noastre declanşează schimbări climatice care ne distrug habitatul natural.
Recomandările noastre
