O piesă proastă pentru că „reforma” Constituției este de mult aprobată de Parlamentul rus iar oamenii muncii pot deja să cumpere broșura din librării.
Farfuridi: Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi... Am zis!
Ehe, dacă știa el, nenea Tache, ce pregătea Vladimir Vladimirovici, altu-i era discursul.
De revizuit, adică Constituția rusă, s-a revizuit cu vârf și îndesat, în sensul că referendumul care-i oferă lui Putin un bonus de două mandate suplimentare, după ce-l va termina de servit pe cel actual, în 2024, s-a terminat la un scor aproape nord-coreean: 77, 92%.
Referendumul - o piesă mult mai proastă decât cea în care-și tine Farfuridi discursul, de actualitate altminteri – este deja denunțat de opoziția rusă că a fost fraudat.
Dacă-s nereguli, să se cerceteze, a sărit de colo și Uniunea Europeană.
Mai mult de amorul artei, că nu prea se amestecă gulerele albe și fine de la Bruxelles în trebile interne ale Moscovei.
O piesă proastă pentru că „reforma” Constituției este de mult aprobată de Parlamentul rus iar oamenii muncii pot deja să cumpere broșura din librării.
Însă datul kilometrajului înapoi și înșurubarea la putere a lui Putin până în 2036, când va atinge nirvana senectuții, la 84 de ani, riscă să fie o manevră prizabilă și la export. Se poate pune deja pariu că va face furori prin Africa.
Acum, are și Putin dreptatea lui. Cui să lase Rusia? Văduvită de busolă, de cârmaci, dacă o apucă pe căi greșite?
Că tentații occidentale sunt la tot pasul: țări care n-au în subsol mai nimic, în comparație cu lătăreața planiglobului, reușesc să le asigure poporenilor un trai chiar bun; ba, culmea provocării, în țările respective, furtul din banul public te duce sigur în locul acela care le dă multora insomnii, transpirații nocturne și tot felul de disfuncții.
Plus de asta, rezultatul referendumului va fi și un prilej de mândrie națională: Vladimir Putin va putea rămâne la comandă mai mult decât Iosef Stalin.
Și un exemplu peste hotare. Adică cum? Numai Fidel Castro să poată așa mult ? Sau Robert Mugabe? , „pretinul” lui Ceaușescu din Zimbabwe, din „Zâmbabe”, cum pronunța geniul carpatin.
Mai ales, ca argumente pentru reforma constituțională, Vladimir Putin a invocat „stabilitatea” și „securitatea” țării. Rusia a trăit suficiente revoluții, a estimat el.
Așa-i, numai că, de când Putin și-a pus la breloc cheile Kremlinului, cu amar de ani în urmă, mult așteptata decolare a economiei ruse nu s-a produs.
Mai degrabă o planare discontinuă. Ceva gen nici nu te îneci dar nici nu plutești.
Ar fi fost și greu: în loc de motoare, a avut corupție, în loc de portanță a avut stagnare și oligarhi mufați la tevi și rente petroliere. Plus un echipaj secerat de un declin demografic istoric.
Rezultatele bune au avut legătură cu sectorul energetic, cu aportul considerabil al hidrocarburilor, dar Rusia este dependentă de aceste exporturi energetice și de fluctuația cursurilor.
Situație care a avut ca efect penalizarea diversificării economiei, întârzierea reformelor structurale, pe fondul persistenței unor slăbiciuni, tot structurale, moștenite de la URSS.
O inadmisibil de mare parte a rușilor trăiesc în condiții precare. Parcă mânați, se vede treaba, de același paradox al nostalgiei după un tătuc, i-au dat iar cheile casei lui Putin.
Ce poate face un autocrat cu cheile? Firește, ce face orice autocrat cu cheile: încuie de două ori și apoi le înghite.