Rusia a acumulat extrem de multe capabilități militare în ultima vreme. Le-a și amplasat în mod ostentativ în zonele ocupate, vezi Crimeea și Estul Ucrainei.
În Crimeea tocmai a fost amplasat al doilea complex S400, neau anunțat chiar surse ruse la sfârșit de an. În Estul Ucrainei se află mai multe tancuri decât în Europa la Est de Germania. E adevărat că decizia de livrare a armelor letale defensive din partea SUA pentru Ucraina a fost una de contrabalansare, principalele arme fiind exact lansatoarele de grenade antitanc, capabile să străpungă blindajul sau să blocheze înaintarea prin distrugerea șenilelor. Nu mai vorbim despre militarizarea Mării Negre, cea făcută deja și programul de înarmare de perspectivă, în viitorul apropiat.
Una din explicațiile curente este că atât Crimeea, cât și Marea Neagră sunt militarizate nu pentru a lovi în vecinătate. Aici e mai dificil sau mai simplu, depinde cum vrem să o luăm: nu e nevoie de tot acest armament pentru a bloca circulația în Marea Neagră sau a ataca statele riverane, pe de altă parte, o rivalitate cu statele NATO poate determina interzicerea ieșirii navelor ruse prin strâmtori, de unde atenția la Turcia și baletul complicat pe care cele două puteri regionale îl execută între ele și în terțe spații.
Dar marea întrebare care rămâne este unde va ataca Rusia până la alegerile prezidențiale din martie. Pentru că Putin are nevoie de emoție, de o victorie sau de fapte care să întrețină o narațiune a propagandei, nu pentru că nu ar câștiga liniștit alegerile, ci pentru a anima electoratul și pentru a avea prezență la vot. În momentul de față, sondajele indică puțin peste jumătate din ruși interesați de alegerile prezidențiale, iar prezența a devenit miză pentru legitimitatea unui al patrulea mandat de președinte al omului-referință al regimului – mandate întrerupte de un mandat de premier.
Ne puteți urmări și pe Google News
Trecerea în revistă a posibilităților este una lungă, chiar dacă probabilitatea asociată fiecărei variante e una diferită. Rusia a anunțat retragerea din Siria, deși baza sa de la Hmeimim a fost atacată de opoziție cu avioane distruse și oameni uciși. În același timp, în provincial Idlib, Rusia, milițiile iraniene și șiite plus Hezbollahul libanez și armata siriană au început o ofensivă pe zona de responsabilitate și deconflictualizare a Turciei către localitatea strategică Abu al-Duhur, cucerirea căreia ar rupe provincia controlată de rebeli în două. Deci Rusia e împotmolită în Siria, forțează mai departe ofensiva pro-regimul Al Assad și riscă să repete istoria din Afganistan.
Pe de altă parte, anunțul privind retragerea din Siria, făcut de Putin și de șeful statului major general, Valerii Gherasimov, lasă să se înțeleagă o creștere a presiunii pe Estul Ucrainei. De altfel, misiunea de monitorizare a înregistrat o creștere a numărului de incidente și încălcare a încetării focului pe scară largă în Donbas. Pe de altă parte, rămâne, mai mult teoretic, un posibil atac spre un stat NATO, dar aceste doar cu o operațiune complexă de provocare și război hibrid, pentru a crea ambiguitatea în aplicarea articolului 5. Poate fi vizată și deschiderea unui nou front, aici fiind eligibile Egiptul, cu o bază ce poate avea o însemnătate crescută și relevanță, sau Estul Libiei, cu același tip de intervenție ce afirmă un nivel de ambiție crescut în regiune.
Dar poate semnalul cel mai complicat a venit din Balcanii de Vest, respectiv din Bosnia-Herzegovina. „The Guardian” a dat publicității evaluarea serviciilor secrete bosniace, care susțin că drumul țării către NATO e blocat de către Republica Sârbska și liderul său Milorad Dodik, care a serbat deja într-o adunare de oficiali sârbo-ruși, un fel de independență a republicii sale parte a statului bosniac. Dar, mai mult, raportul ministrului Securității Naționale vorbește despre eforturile Rusiei de a destabiliza Balcanii, nu numai prin parada militară de la Banja Luka, ci prin antrenarea la centrul de la Nis, pentru ajutor umanitar, a unui grup paramilitar sârb, menit să submineze Bosnia. În pozele cu unitatea paramilitară și cu decorarea liderilor săi apare Bojan Stojkovi , fost paramilitar sârb, antrenat la Moscova, decorat de către generalul rus Valerii Kalyakin.
Dragan Mekti, ministrul Securității bosniace, susține că grupul recrutează în continuare la nivelul lumii criminale sârbe pentru formarea noi unități paramilitare loiale lui Dodik iar misiunile pentru care sunt pregătiți sunt „posibile intervenții, dacă opoziția obstrucționează funcționarea autorității”. Apariția trupelor paramilitare sârbe antrenate de ruși în Bosnia are loc la 15 luni după ce ofițeri din serviciile de informații militare ruse și naționaliști paramilitari sârbi au încercat o lovitură de stat în Muntenegru și asasinarea lui Milo Dukanovic, fostul premier, chiar în ajunul intrării statului în NATO. Accederea Muntenegrului s-a făcut în iunie 2017 și cu această extindere, Rusia nu mai are acces de pe mare în statele nemembre NATO din Balcani, ci doar pe cale aeriană și prin amplasarea de trupe sperciale paramilitare loiale pe teren pentru subminarea regiunii, o altă idee care ar putea genera soluția intervenției viitoare a Moscovei înaintea alegerilor prezidențiale.
Recomandările noastre
