Islamul radical folosește rugăciunile de stradă cu zeci și sute de mii de participanți ca pe un instrument de propagandă extremistă.

O analiză de Giulio Meotti pentru Gatestone Institute.

În octombrie 2017, o furtună mediatică mondială a stigmatizat rugăciunea publică în masă pe care catolicii polonezi au organizat-o în toată țara. BBC a calificat manifestația drept „discutabilă” deoarece „putea fi percepută ca un sprijin față de refuzul statului polonez de a deschide frontierele pentru imigranții musulmani”.

Dar în iunie 2018, nimeni nu a mai considerat discutabil că în Marea Britanie, moscheea Green Lane a adunat 140.000 de musulmani în parcul Small Heath din Birmingham pentru o rugăciune publică la sfârșitul Ramadamului.

Franța încă dezbate oportunitatea blocării străzilor cu rugăciuni de stradă: „Nu se vor ruga în stradă, vom împiedica rugăciunile de stradă”, declara ministrul de Interne Gérard Collomb.

„Spațiul public nu poate fi ocupat de o astfel de manieră”, a declarat președinta Consiliului Regional al Parisului, Valérie Pécresse, care s-a plasat în fruntea unui protest al consilierilor și deputaților.

În Italia, sute de musulmani s-au rugat lângă Collosseum și alte rugăciuni musulmane au fost organizate lângă Domul din Milano.

Cifrele vorbesc singure. Când musulmanii din întreaga Europă au sărbătorit ultima zi a Ramadamului cu rugăciuni în stradă, piețele din marile orașe – de la Napoli în Italia până la Nisa în Franța – au fost luate cu asalt.

Rugăciunea de stradă anuală de la Birmingham a debutat în 2012 cu 12.000 de musulmani. Doi ani mai târziu, erau 40.000. În 2015, numărul lor a depășit 70.000. În 2016, erau 90.000 și în 2017, 100.000. În 2018, numărul lor a atins 140.000. Câți vor fi anul viitor?

„Cele două biserici (locale) sunt aproape goale, însă moscheea din Brune Street Estate suferă de pe urma suprapopulării”, nota Daily Mai din Londra. „Moscheea însăși abia dacă este mai mare decât o cameră mică închiriată într-un centru comunitar și nu poate primi mai mult de 100 de persoane. Însă vineri, din lipsă de spațiu, trei până la patru sute de credincioși dau pe afară până în stradă, unde ocupă o suprafață echivalentă cu biserica Saint-Mary, aproape goală, de peste drum.”

Rugăciunea publică nu este o manifestație „normală” a libertății de cult pe care este legitim să o găsim în Occident. Însă unii musulmani extremiști folosesc aceste evenimente publice ca o alternativă la laicitatea europeană.

Cum arată rugăciunile de stradă în Orientul Mijlociu și în Africa de Nord? În Tunisia, rugăciunile de stradă sunt interzise. Iar în Egipt, predicile la difuzor au fost interzise la peste 20.000 de moschei în timpul ramadamului.

„Salafiștii și Frăția Musulmană au preluat controlul multora dintre moschei și au continuat să le folosească pentru a difuza concepțiile lor religioase”, a declarat Jaber Taya, purtător de cuvânt al Ministerului egiptean al Înzestrării Religioase.

Mai mult decât în Europa, țările arabe știu că stăpânirea extremismului este legată de controlul asupra străzii.

La Birmingham, unul dintre orașele cele mai islamizate din Marea Britanie, rugăciunea de stradă anuală are loc sub conducerea moscheii Green Lane, sediu al organizației radicale Markali Jamat Ahi Hadith, afiliată la Consiliul Musulman din Marea Britanie, așa-zis moderat.

Moscheea Green Lane interzice femeilor să poarte pantaloni sau să folosească Facebook, iar predicatorii săi îndeamnă la ură împotriva ne-musulmanilor.

Abu-Usamah, unul dintre principalii imami ai moscheii, a fost înregistrat zicând: „Osama Bin Laden face mai mult decât o mie de Tony Blair, pentru că este musulman” și „Allah a creat femeia deficitară; chiar dacă a obținut un doctorat, intelectul său este incomplet.” El recomandă „zvârlirea” homosexualilor de pe vârfurile munților.

Un reportaj din ziarul francez Le Figaro conchidea:

„Birmingham este al doilea mare oraș al Angliei după Londra. El numără aproape un milion de locuitori din care jumătate sunt imigranți și un sfert sunt musulmani. În cartierul popular Small Heath, 95% din populație este musulmană.”

„Numeroasele moschei oferă o foarte largă paletă de practici, mergând de la sufism la salafismul cel mai radical... Unele buticuri au orarele sincronizate cu orele de rugăciune zilnice.”

„Librăriile sunt religioase. Agențiile de voiaj oferă vacanțe ‘halal’, la hoteluri unde femeile nu se pot intersecta cu bărbații și unde piscinele au orare separate.”

Nu este fără îndoială nici o coincidență că numeroși jihadiști britanici își au originile la Birmingham, supranumit „Capitala Jihadistă a Marii Britanii”.

Revista franceză Obs a publicat o anchetă privind islamiștii francezi care emigrează la Birmingham, pentru a profita de un mediu mai liber și mai multicultural.

Faptul că 140.000 de musulmani s-au strâns recent în Anglia pentru o rugăciune organizată de o moschee cunoscută pentru extremismul și legăturile sale cu teroriștii jihadiști, nu ar trebui doar să alarmeze autoritățile britanice, ci și puterile din alte țări europene.