EVZ continuă serialul dedicat celor care au spulberat visele tricolorilor, făcând să plângă o Românie întreagă, cu slovenul Mladen Rudonja, „killer"-ul din 2001. Fostul atacant a fost marcat de durerea mută care s-a aşternut peste arena din Ghencea în momentul în care înscris primul şi ultimul gol din cariera sa la echipa naţională. De atunci, România nu s-a mai apropiat niciodată atât de mult de o calificare la un turneu final al Cupei Mondiale.
După ce în urmă cu o săptămână v-am prezentat povestea suedezului Kennet Andersson, atacantul care a privat naţionala României de o calificare în semifinalele Cupei Mondiale din 1994, EVZ vă propune astăzi un interviu cu Mladen Rudonja, omul care a înscris o singură dată pentru ţara sa, iar acest eveniment a avut loc chiar împotriva tricolorilor.
Efectele golului său, care a fost marcat la Bucureşti, în poarta lui Bogdan Lobonţ, au fost devastatoare: România a ratat, pentru prima oară după Revoluţie, un turneu final al Cupei Mondiale. A fost primul eşec dintr-o serie care continuă până în zilele noastre.
Căutător de talente pentru Sheffield Wednesday
Rudonja nu a fost un superstar al fotbalului mondial. Nu a fost o vedetă nici măcar în Estul Europei. Nu ar prinde un loc în topul celor mai buni 10 atacanţi produşi de fosta Iugoslavie în ultimele două decenii. Rudonja (39 de ani) este însă unul dintre idolii fotbalului în ţara sa natală, unde este poreclit "Turbo Rudi", în ciuda faptului că a înscris un singur gol în 65 de meciuri jucate în tricoul naţionalei Sloveniei.
Un gol de neuitat pentru atacantul care a purtat, la echipa naţională, numărul 13 pe tricou, dar şi pentru români, care au văzut Cupa Mondială din 2002 la televizor.
În România, numele său este de coşmar. Într-o seară ploioasă de noiembrie, tricolorii au remizat, scor 1-1, partida retur a barajului pentru calificarea la Cupa Mondială din 2002, competiţie al cărei turneu final a fost găzduit de Japonia şi de Coreea de Sud. După eşecul ghinionist de la Ljubljana, scor 1-2, elevii lui Gică Hagi - aflat la prima experienţă din carieră ca antrenor - erau favoriţi la calificare.
Golul marcat în minutul 55 de Rudonja nu a putut fi anulat de reuşita lui Cosmin Contra, iar slovenii au mers la Cupa Mondială pentru prima oară în istorie. <iframe width="480" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/tFfxWQWdE0I" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
Contactat telefonic de EVZ, Mladen Rudonja a povestit cum a trăit "dubla" cu România şi cât de copleşit a fost în momentul în care a marcat singurul său gol pentru echipa naţională: "Este unul dintre momentele pe care le preţuiesc cel mai mult în viaţa mea!"
În prezent, slovenul este căutător de talente pentru formaţia Sheffield Wednesday, din liga a treia, şi se mândreşte cu cei trei fii ai săi - toţi fotbalişti.
- În episodul de săptămâna viitoare, în paginile EVZ vă veţi întâlni cu atacantul care a învins România în ultimul meci jucat de tricolori la un turneu final al Cupei Mondiale.
INTERVIU
"Am venit la Bucureşti cu inima strânsă. Visam să ne calificăm, însă nu prea mai trăgeam speranţe"
Mladen Rudonja şi-a amintit de ziua în care a devenit eroul unei ţări întregi ca şi cum asta s-ar fi întâmplat săpătmâna trecută, şi nu acum un deceniu. Fostul atacant vorbeşte şi îşi trage sufletul în acelaşi timp, de parcă ar fi mereu prins într-o întrecere cu un fundaş imaginar. La telefon, vocea repezită a slovenului a tremurat în momentul în care a rememorat golul istoric marcat pe stadionul din Ghencea.
Visul de azi al lui Rudonja este ca fiii săi, trei la număr, care evoluează cu toţii pe postul de atacant, să marcheze mai multe goluri decât a reuşit el în carieră. Ştie că nu este un lucru foarte greu de realizat.
EVZ: Care sunt primele tale amintiri despre meciul România - Slovenia? Mladen Rudonja: Îmi amintesc că am venit cu inima strânsă la Bucureşti. Visam să ne calificăm la Cupa Mondială, însă după meciul-tur nu prea mai trăgeam speranţe. Am jucat foarte prost în primul meci. Am fost nepregătiţi, iar asta s-a văzut în joc. La Ljubljana, doar până la pauză România ar fi trebuit să înscrie trei sau patru goluri! A fost un meci slab făcut de noi. Am câştigat cu mult noroc la noi acasă. Colegul meu, Milan Osterc, a reuşit şi el golul carierei împotriva României. Cu toate acestea, ştiam că ne aştepta un meci mai greu la Bucureşti. <iframe width="480" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/9RTYkeDAyg4" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> Vă aşteptaţi să vă calificaţi în Coreea de Sud şi Japonia? Nu ne-am gândit la asta. Ne-am promis să dăm totul pe teren şi să încheiem campania de calificare fără să regretăm apoi că am fi putut face mai mult sau mai bine. Înainte de partida-retur nu m-am simţit deloc bine. Simţeam că suntem aproape de turneul final, dar mă aşteptam să pierdem. România avea o echipă foarte bună. A jucat bine, a fost peste noi şi în Slovenia, chiar dacă am învins. Am fost sub presiune din minutul 1 de la Ljubliana şi până în ultimul minut al prelungirilor de la Bucureşti. Ne-am apărat extraordinar. Am avut noroc. Am luat goluri puţine şi am înscris de fiecare dată când am avut ocazia. <iframe width="480" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/GkrAXkHdZ20" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> Singurul tău gol la naţională a venit în acea partidă. Ce ai simţit când mingea trimisă de tine a intrat în poartă? E atât de greu de explicat. A fost minunat şi straniu, în acelaşi timp. Îmi amintesc liniştea şi ploaia. Stadionul era plin, iar până atunci nu cred să fi fost vreun spectator care să se fi oprit din strigat. În momentul acela, totul s-a oprit. Nu pot să descriu tăcerea. Vă zic doar atât. După golul meu, pe stadion se auzea doar ploaia! Timp de o secundă, am ascultat cum ploua. Apoi, ca să mă asigur că e adevărat că am marcat, m-am uitat la tuşier. Avea steagul jos. Am privit apoi spre arbitrul de centru, care arăta deja spre centrul terenului. Apoi am simţit cum mă îmbrăţişează colegii.
Este cel mai important gol din cariera ta? Da. Cu siguranţă. Este unul dintre momentele pe care le preţuiesc cel mai mult în viaţa mea.
Cum aţi sărbătorit calificarea? A fost ceva extraordinar. Când am ajuns în Slovenia, la aeroport ne aşteptau 50.000 de oameni. Dacă aţi fost vreodată la Ljubljana, vă spun eu că aeroportul de-acolo este unul destul de mic. Toată ţara noastră are puţin peste două milioane de locuitori. Am stat multă vreme în mijlocul fanilor, am simţit atunci cu adevărat ce înseamnă să joci pentru naţională. Ne-am dat seama că toată ţara a fost cu ochii pe noi.
Cu toate că ai marcat un singur gol pentru echipa naţională, fanii sloveni te-au poreclit "Turbo Rudi" pentru efortul pe care îl depuneai meci de meci. Tu cum te-ai caracteriza? Nu cred că a fost ceva ce am făcut diferit faţă de alţi jucători. Îmi plăcea să alerg, să urmăresc mingea, să fiu în mijlocul acţiunii. Cred că m-am născut aşa. Spun asta pentru că am trei băieţi, toţi fotbalişti. Toţi atacanţi şi toţi sunt foarte rapizi, la fel cum eram eu. Fiul meu cel mai mare e în naţionala de juniori Under 17 ani şi va juca la Europenele de anul viitor, care se va disputa chiar în Slovenia. E foarte talentat şi sper ca el să marcheze mai multe goluri decât am reuşit eu pentru naţională.
Ai jucat fotbal până acum doi ani... Eu am iubit mereu fotbalul. Am jucat cât timp a fost nevoie de mine. E visul oricărui om să facă lucrul care îi place cel mai mult şi să fie şi plătit pentru asta.
Cu ce te ocupi acum, după ce te-ai retras din activitate? Sunt căutător de talente pentru clubul englez Sheffield Wednesday (n.r. - formaţie la care a jucat Dan Petrescu). Toţi jucătorii străini care vin sau pleacă de aici sunt responsabilitatea mea. Până acum şase luni am fost scouter la Leicester City, un alt club din Anglia, însă am ajuns la Sheffield pentru patronul Milan Mandarici, cu care am lucrat şi în vremea când eram jucător, la Portsmouth. Suntem o echipă mică, dar cu un trecut mare. Jucăm în liga a treia engleză, însă locul nostru nu este aici. Ţintim sus şi ne dorim să ajungem în Premier League.
De la acel meci din 2001, naţionala României nu s-a mai apropiat în ultimii ani atât de mult de o participare la Cupa Mondială. Ce mesaj ai pentru fanii români? Îmi pare rau că aţi lipsit de la turneele finale. România e o ţară mare în lumea fotbalului. Îmi plac românii, am cunoscut mulţi, chiar şi în Slovenia. Sunt oameni care nu ascund nimic. Dau mereu cărţile pe faţă. Cred şi sper că veţi reveni repede acolo sus. Meritaţi asta.
"Simţeam că suntem aproape de turneul final, dar mă aşteptam să pierdem. România avea o echipă foarte bună. Ne-am apărat extraordinar şi am avut noroc.“ MLADEN RUDONJA, fost internaţional sloven, acum angajat la Sheffield Wednesday
REGRET
Atacantul Ionel Ganea a jucat în meciul-retur cu slovenii. El crede că tricolorii şi-au făcut singuri viaţa grea.
"Nu a contat că erau naţionala unei ţări mici. Ei şi-au dorit mai mult să meargă la turneul final. Dacă în meciul-tur am fi marcat mai multe goluri şi nu ne-am fi mulţumit doar să deschidem scorul, cred că ne-am fi calificat fără probleme", ne-a declarat ieri Ionel Ganea despre "dubla" cu Slovenia. <iframe width="480" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/1vydJLOb_K8" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
La Ljubljana, România a condus cu 1-0, după golul marcat de Marius Niculae, însă victoria le-a revenit gazdelor, după reuşitele lui Acimovici şi Osterc. "Ei erau o echipă de moral, iar faptul că noi ne-am apărat după ce am marcat le-a dat încredere. Pentru mine a fost o mare dezamăgire. Am ratat şansa de a juca la Mondiale", a adăugat Ionel Ganea, intrat pe teren în locul lui Mutu.
"De atunci a început fotbalul românesc să dezamăgească!"
Cu patru minute înainte, Rudonja marcase primul şi singurul său gol la naţională. Selecţionerul Gică Hagi, care a demisionat după meci, a aruncat în teren trei atacanţi, printre care şi pe Adrian Mihalcea, însă România a marcat o singură dată, prin fundaşul Contra, în minutul 65.
"Am avut o şansă bună atunci să ne calificăm. De atunci a început fotbalul românesc să dezamăgească. E greu acum să ne ducem la o Cupă Mondială", ne-a mai spus Ganea.
România, care participase la precedentele trei ediţii ale Cupei Mondiale, a început preliminariile pentru turneul final din Japonia şi Coreea de Sud cu Ladislau Bölöni pe banca tehnică.
În primul meci al Grupei 8, tricolorii au învins greu Lituania, la Bucureşti, scor 1-0 (gol Ionel Ganea în minutul 89). Au urmat cele două dueluri cu Italia, 0-3 la Milano şi 0-2 la Bucureşti, iar lupta pentru primul loc era deja câştigată de peninsulari. După victoriile din Georgia (2-0) şi Lituania (2-1), şi succesul de pe teren propriu cu Ungaria (2-0), Hagi l-a înlocuit pe Bölöni la conducerea tehnică a echipei naţionale. A urmat triumful istoric din Ungaria, primul din istoria naţionalei României (2-0). Ultimul meci din grupă s-a jucat la Bucureşti: 1-1 cu Georgia, iar România mergea la baraj, unde i-a ieşit în cale Slovenia, un adversar accesibil, care începuse campania de calificare cu un 2-2 "de prestigiu" în Insulele Feroe. La turneul final, Slovenia a încheiat pe ultimul loc în grupă (0 puncte).
CARIERA LUI RUDONJA
"Turbo Rudi" n-a marcat niciun gol la NK Zagreb şi la Portsmouth
- S-a născut pe 26 iulie 1971, la Koper;
- A început fotbalul în 1991, la formaţia oraşului său natal;
- După două sezoane productive (n.r. - 16 goluri în 46 de meciuri) petrecute la NK Izola, atacantul de 1,75 metri s-a transferat în Croaţia, la NK Zagreb, unde însă a dezamăgit, nereuşind să marcheze;
- A revenit la Koper, însă a atras atenţia celei mai titrate echipe slovene, Olimpija Ljubljana, pentru care a jucat în sezonul 1994-95. Bilanţul său la clubul din capitala Sloveniei a fost slab: 2 goluri în 26 de meciuri;
- A trecut apoi pe la NK Marsonia, în Croaţia, ND Gorica şi NK Primorje, ambele din ţara sa natală;
- A reuşit să se transfere în Belgia, la Saint-Truidense, unde a devenit favoritul publicului şi datorită celor 21 de goluri marcate în 74 de partide;
- În 2000 a făcut pasul spre Premier League. Adus la Portsmouth la insistenţele patronului Milan Mandarici, Rudonja nu a convins nici în Anglia, ţară pe care a părăsit-o doi ani mai târziu, perioadă în care nu a înscris niciun gol;
- Rudonja a revenit la Olimpija Ljubljana, unde a evoluat până în 2004, înainte să plece în Cipru, unde a jucat la Apollon Limassol şi la Anorthosis Famagusta;
- Spre finalul carierei, Rudonja a mai jucat două sezoane pentru prima sa echipă, NK Koper, dar şi pentru noua Olimpija Ljubljana, care a înlocuit cvadrupla campioană a Sloveniei - intrată în faliment în 2004;
- Secretarul general al Federaţiei Slovene de Fotbal a declarat, înainte de meciul-retur cu România, că dacă Mladen Rudonja va înscrie la Bucureşti, el va ieşi din fotbal! Oficialul nu şi-a onorat promisiunea.