Rubin Carter, visul unui campion spulberat din motive rasiale

Rubin Carter, visul unui campion spulberat din motive rasiale

În vârful carierei sale de boxer, Rubin „Hurricane” Carter a fost condamnat de două ori în mod greșit pentru o triplă crimă și a stat nevinovat vreme de două decenii în spatele gratiilor.

Născut pe 6 mai 1937, în Clifton, New Jersey (SUA), Rubin Carter a atins apogeul carierei în box în anul 1966, luptând la categoria mijlocie. Un an mai târziu, Carter, care era supranumit „Hurricane” (n. trad. - Uraganul), a primit o lovitură devastatoare: a fost acuzat în 1967 de uciderea a trei persoane şi a fost trimis la închisoare, deşi era nevinovat. Astfel, Carter și-a încheiat cariera de boxer, timp în care „Uraganul” adunase 40 de meciuri, dintre care 27 de victorii (19 obținute prin KO), 12 înfrângeri și o remiză. Se pregătea să lupte pentru titlul mondial la categoria sa.

Deși condamnarea eronată l-a forțat să-și încheie cariera, Rubin Carter nu a renunțat la luptă. Acesta a fost condamnat de două ori, în 1967 și 1976, pentru uciderea a trei persoane albe într-un bar din New Jersey, în 1966. Neșansa lui Carter a fost și faptul că a fost acuzat în 1967 de uciderea a trei persoane şi a fost trimis la închisoare, deşi era nevinovat. K.O. din partea justiției: închisoare pe viață pentru celebrul pugilist.

La mijlocul anilor `70, cazul lui Rubin Carter a devenit o un subiect celebru pentru cei care apărau drepturile civile.

Ne puteți urmări și pe Google News

Martorii, doi „găinari”

La 10 minute după crimă, un filtru de poliție i-a oprit pe Carter și Artis pe stradă. Cei doi se aflau într-o mașină închiriată și mergeau spre casă, întorcându-se dinspre un bar aflat în apropierea locului cu pricina. Polițiștii l-au recunoscut pe Carter, o figură locală și controversată și l-au lăsat în pace. Minute mai târziu, aceiași ofițeri au solicitat o descriere a mașinii evadate de la doi martori oculari din afara barului, Pauline Valentine și Al Bello. O persoană din barul în care s-a deschis focul a supraviețuit, iar poliția a interogat-o. Astfel, s-a stabilit că atacatorii ar fi fost doi bărbați afro-americani, deși supraviețuitorul nu i-a putut identifica pe Carter sau John Artis.

Bello a recunoscut că se afla în zonă în momentul atactului din bar, deoarece acesta era pus pe furat dintr-un depozit din apropiere. La vremea respectivă, el a susținut că a descoperit cadavrele când a intrat în bar pentru a cumpăra țigări. Însă, a ieșit la suprafață faptul că Bello a profitat de ocazie și a intrat în bar doar pentru a goli casa de marcat, înainte ca poliția să-și facă apariția. Acesta le-a spus ofițerilor că doi bărbați negri înarmați au tras în bar după care au fugit cu o mașină albă.

Martorul a descris-o ca fiind albă, cu „un design geometric, un fel de design de tip fluture în partea din spate a mașinii” și plăcuțe de înmatriculare ale statului New York, cu fundal albastru și scrisul portocaliu.

Un alt vecin, Ronald Ruggiero, a auzit și el împușcăturile și a spus că, de la fereastra lui, l-a văzut pe Alfred Bello alergând spre vest, pe strada Lafayette, spre strada 16. Apoi, a auzit scârțâitul roților și a văzut o mașină albă gonind spre vest, în care se aflau doi bărbați afro-americani.

Paul Valentine a declarat, inițial, că mașina avea luminile pe spate care se aprindeau complet ca fluturii. La rejudecare, în 1975, el a schimbat acest lucru într-o descriere exactă a mașinii lui Carter, care avea lumini convenționale, cu decor de aluminiu în formă de fluture. Ulterior, s-a dovedit a fi rezultatul unei greșeli de transcriere a instanței.