Cel mai mare și mai carismatic jucător de snooker din toate timpurile, englezul Ronnie O’Sullivan, și-a reconfirmat recent renumele de unul dintre cei mai buni jucători din istorie.

La 19 ani de la prima sa victorie și la șapte de la prima, Ronnie O’Sullivan, a stat de vorbă cu reporterul de la The Guardian. Derulând amintiri sau confesându-se, după o carieră în acest sport plină de suișuri și coborâșuri, de victorii frumoase, dar și dezamăgiri.

Niciun sportiv nu și-a afișat atât de deschis anxietățile și furiile, ca el, spune jurnalistul de la TheGuardian, care amintește că l-a ajutat pe Ronnie să scrie două cărți. Iar în viața jucătorului de snooker atsfel de momente de anxietate au fost nenumărate.

În 1992, anul în care a devenit jucător profesionist, la doar 17 ani, tatăl său, Ronnie Senior, a fost închis pentru crimă. Patru ani mai târziu, mama sa, Maria, a fost închisă pentru evaziune fiscală, lăsându-l pe O'Sullivan să aibă grijă de sora sa mai mică, Danielle.

A urmat iadul: drogurile, depresiile și deznădejea nu l-au ocolit. Dar, O’Sullivan este, de asemenea, una dintre cele mai calde, amuzante și mai generoase persoane pe care le cunosc, spune reporterul.

Face mingea să danseze

În câștigarea Campionatului Mondial de Snooker de la Sheffield, a obținut un record, acesta fiind al 37- lea titlu important din carieră. A fost întotdeauna considerat drept cel mai talentat jucător al acestui sport, iar acum toată lumea este de acord: Ronnie este cel mai mare. Pentru viteza și puterea sa, a fost supranumit ”Racheta”. Dar în modul în care joacă are un har sublim. El reușește facă mingea să danseze pe masa de snooker, iar delicatețea cu care alege mingi, echilibrul său și capacitatea de a schimba mâna stângă cu dreapta, funcție de lovitura sa sau starea de spirit, sunt parte a spectacolului pe care îl oferă de fiecare dată.

Într-un sport care nu a fost prea binecuvântat cu jucători carismatici, el a fost personalitatea dominantă snookerului timp de un sfert de secol. Apoi are cuvintele la el. De fiecare dată când declară ceva ține prima pagină. Întrebat de ce jucătorii mai în vârstă, ca el, încă câștigă, Ronnie a răspuns: din cauza standardelor slabe ale tinerilor! ”Mulți dintre ei ar fi pe jumătate decenți la categoria de amatori... nu, nici măcar la amatori, sunt atât de slabi. Mă uit la ei cum joacă și îmi spun că ar trebui să pierd un braț și un picior ca să ies din Top 50”. Declarație care i-a făcut pe sponsori să se scuze, spunând că „Ronnie va fi întotdeauna Ronnie”.

Dintotdeauna a avut o relație tumultoasă, între dragoste și ură cu snooker. A jucat doar atunci când i-a plăcut, iar criticii săi i-au reproșat că nu respectă sportul. Dar aceea nu a fost singura sa declarație controversată. A recunoscut că la vârsta lui știe că nu poate câștiga decât prin „șiretenie”. O'Sullivan studiază cazuri sportive celebre, explorând latura mentală a sportului cu psihiatrul Steve Peters. „I-am spus lui Steve: Nu o să câștig asta prin talent. Am văzut la Tiger Woods cum a câștigat Augusta cu 15 lovituri. Nu e vorba despre abilitate, ci despre cine are curajul să treacă anumite linii. Trebuie să găsim o modalitate prin care abilitățile mele mentale să fie suficient de bune pentru a transpira, a avea răbdare și nu sabota. Pentru că eu am fost regele sabotajului”.

Teama de oameni și dezintoxicările

Dar anii săi de glorie au fost marcați de momentele crunte de depresie și de perindările clinici pentru dezintoxicare. Jurnalistul de la The Guardian povestește că, atunci când l-a cunoscut, Ronnie părea că suferă de sociofobie, fiind îngrozit să stea de vorbă cu oamenii. Când încă nu făcuse 20 de ani, a ajuns într-o clinică de dexintoxicare și a fost tratat pentru tendințe suicidale și dependență de droguri. De atunci, a rămascurat și nu se mai teme de oameni.

„Acum sunt mai puțin speriat de oameni. Am învățat să nu fiu atât de încrezător. Nu mă mai interesează prietenii manta de vreme bună .Am fost întotdeauna un om care plătea prieteniile, așa că aș fi făcut orice pentru a plăti mai mult, ceea ce era epuizant”, mărturisește acum Ronnie.

Alergătorul Ronnie

După momentele de depresie cruntă, Ronnie O’Sullivan a găsit remediul în jogging. A alergat pe distanțe din ce în ce mai lungi, apoi a venit accesul la maratoane și câteva premii la cursele la care a participat. Iar cea care i-a dat și mai multă putere a fost partenera sa de viață, actrița Laila Rouass. A reușit, încet- încet, să se elibereze de dependența de pastile, care îi modificau comportamentul, iar adesea victimaera unul dintre băieții săi (Ronnie are trei copii) ”M-am gândit că nu vreau să las medicamentele să mă transforme într-un bătrân iritabil”.

Pentru că empatizează cu persoanele vulnerabile, și-ar dori să deschidă un centru social pentru cei cudizabilități ușoare. Chiar dacă imaginea lui, pe care i-a construit-o in special presa, nu cadrează prea bine.”Dacă aș fi fost mai înțelept, aș fi avut un agent bun. Cred că oamenii mă văd acum și se gândesc: ”Nu e chiar un băiat rău și nici nu e așa de nebun cum îl crede lumea”.