Un interviu difuzat recent i-a dat lui Victor Ponta prilejul de a declara că-l urăşte pe Traian Băsescu. Solicitat să comenteze confesiunea, Crin Antonescu a susţinut, la un post de ştiri, că el nu-l urăşte pe Traian Băsescu; el îl dispreţuieşte.

Potrivit ştatelor de plată, Victor Ponta e premierul României, iar Crin Antonescu, preşedintele Senatului. Cei doi reprezintă astfel două instituţii cheie în statul român. Traian Băsescu întruchipează, la rîndu-i, o altă instituţie cheie: Preşedinţia României. E lucru ştiut că deosebirea dintre un om simplu şi un şef de instituţie constă în diferenţa de povară a reperezentării. Omul simplu se reprezintă pe el însuşi sau, în cel mai bun caz, familia. Lipsit de povara reprezentării, el îşi poate permite să apară în chiloţi şi scărpinîndu-se în fund la fereastra casei sau să muşte cu dinţii paharul de bere. Lucrurile se schimbă cînd vine vorba de şefii de instituţii. Că vor sau nu, pentru opinia publică, ei reprezintă instituţia pe care o conduc. Tarele omeneşti date în vileag se răsfrîng nu asupra lor, ci asupra instituţiilor întruchipate. De aici, necesitatea, de la sine înţeleasă, ca şefii de instituţii să se controleze în orice clipă, să-şi facă din orice vorbă expresia instituţiei pe care o conduc. Nevoia de autocenzură a omenescului sporeşte cu cît urcăm în ierarhia socială. În romanul Fraţii Jderi al lui Mihail Sadoveanu, Ştefan cel Mare îşi mustră năbădăiosul fiu, zicîndu-i că noi, conducătorii de popoare, sîntem ca soarele: Dăm lumină fără a primi. Am folosit această replică a marelui scriitor cu cîţiva ani în urmă, pe vremea primilor ani de mandat prezidenţial al lui Traian Băsescu. Aflat la început de cea mai înaltă funcţie în stat, răzgîiat de lauda intelectualilor şi hrănit de seva sondajelor, Traian Băsescu îşi făcuse o politică din datul în stambă ca om. În ultimii ani, după experienţa grelei resposabilităţi, Traian Băsescu a înţeles că nota de esenţă a conducătorului rămîne sugrumarea omenescului în favoarea raţiunii de stat. Aplicînd la declaraţiile celor doi legea raţiunii de stat, vom rămîne suprinşi de infantilismul premierului şi, respectiv, al preşedintelui Senatului. Nu ştiu dacă, într-adevăr, Victor Ponta îl urăşte pe Traian Băsescu sau dacă, într-adevăr, Crin Antonescu îl dispreţuieşte. E posibil ca ei să fi fost sinceri în vorbele aruncate în spaţiul public. Numai că Victor Ponta şi Crin Antonescu nu sînt simpli cetăţeni. Sînt şefii a două dintre cele mai importante instituţii în statul român: Guvernul şi Senatul. Din acest punct de vedere, nu mă interesează sentimentele lor de oameni faţă de omul Traian Băsescu. După ce vor redeveni cetăţeni simpli, îi pot da un pumn în mutră lui Traian Băsescu. Pînă atunci, aştept de la cei doi poziţia Guvernului şi a Senatului faţă de Preşedinţia României. În această poziţie, exclusiv instituţională, nu-şi găsesc locul  ura, dispreţul sau, mă rog! iubirea şi admiraţia. Dacă ţin neapărat să urască sau să dispreţuiască ostentativ, Victor Ponta şi Crin Antonescu o pot face angajîndu-se ca actori de telenovelă. De ce apelează  ei, totuşi, apel la poziţia lor sentimentală şi nu la cea raţională faţă de Traian Băsescu? Pentru că românii urmăresc viaţa politică internă ca pe o telenovelă. Urînd sau iubind pe politicieni. CITIŢI ŞI:

• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Mitingul USL- o grandomanie de ghiorţan
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Un exerciţiu de mini-ceauşism
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. 27 octombrie 2012- ziua în care Traian Băsescu şi-ar putea provoca suspendarea
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Cum va deveni Gigi Becali liberal din tată-n fiu
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Traian Băsescu în Absurdistan
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Primejdioasa iluzie a lui Traian Băsescu
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Slavă Domnului, Traian Băsescu trăieşte!
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. România, Miţa Baston a UE?!
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Unele îndoieli despre rosturile Comisiei de Integritate a ARD
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Un naţionalism tiribombist, de Hugo Chavez cîntat de Alexandru Vlahuţă
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Fără Victor Ponta, spectacolul mediatic Oltchim n-ar fi fost posibil
• ROMÂNIA LUI CRISTOIU. De la Napoleon Bonaparte la Dan Diaconescu