Cariera lui Ratu Tătucu a început după ce a absolvit celebra Universitate Harvard şi a fost angajat la Banca Mondială. Experienţa pe care a obţinut-o i-a permis ca, în scurt timp, să lucreze la unul dintre liderii mondiali în consultanţă corporatistă.

A plecat din România la vârsta de 17 ani, cu o bursă Soroş, pentru Marea Britanie, când încă se afla la liceu. La aproape zece ani de la acest pas, românul, care acum locuieşte în SUA, la Boston, este implicat şi în diferite proiecte asociative. În urmă cu câteva zile a lansat o filială a unei organizaţii internaţionale a tinerilor profesionişti români din străinătate, cu scopul de a-i sprijini pe cei din zona oraşului Boston cu informaţii utile şi consiliere.

Liviana Mustafa: Cum a fost această experienţa la Universitatea Harvard? Ratu Tătucu: Decizia de a aplica la Harvard am luat-o în contextul anului 2000, când România era departe de a fi membră a Uniunii Europene. Ca să studiez la una dintre universităţile de top din Marea Britanie aveam nevoie de cel puţin 10.000-12.000 de lire pe an, o sumă enormă la acea vreme. Cu toate că ştiam că este extrem de competitiv să fii acceptat la Harvard, mi-am spus că dacă nu încerc, nu voi afla niciodată.

În ceea ce priveşte experienţa mea de la Harvard, în ansamblu, a fost extraordinară. Ce mi-a placut enorm de mult este că mediul de acolo te încurajează să te dezvolţi pe cât mai multe planuri. Dacă m-aş fi concentrat doar asupra cursurilor, fără să fi lucrat ca asistent de cercetare, să fi fost tutore pentru alţi studenţi, să fi făcut dans de societate şi karate sau fără să mă fi implicat în conducerea mai multor organizaţii studenteşti, experienţa mea de la Harvard ar fi fost mult mai săracă.

Cine poate ajunge să studieze acolo? Harvard-ul caută studenţi care să exceleze nu doar academic, ci şi în plan extracuricular şi comunitar. Este esenţial să ai note foarte bune în timpul liceului, dar nu suficient. Harvard-ul este, prin excelenţă, un loc unde, întotdeauna, există o nouă provocare, iar unele dintre discuţiile cele mai interesante nu le-am purtat mereu într-o sală de curs, ci în salile de mese ale diverselor case din campus, uneori până la ore foarte înaintate din noapte.

Evident, au fost şi unele chestiuni care mi-au plăcut mai puţin. Dar, trecand peste aceste aspecte, cei patru ani la Harvard au contribuit, într-un mod semnificativ, la dezvoltarea mea intelectuală, profesională şi personală.

La doar 22 de ani, lucrai deja la Banca Mondială, într-un proiect de dezvoltare regională în Asia de Est, conducând analize la nivel macro-economic. Cum s-a definit rolul tău în acel cadru? Am fost cel mai tânăr membru al echipei atunci când am început proiectul “An East Asian Renaissance: Ideas for Economic Growth”, tocmai absolvisem facultatea şi nu împlinisem încă 23 de ani. Am fost onorat de responsabilitatea mare care mi s-a acordat, dar mi-am dat seama şi că stacheta a fost ridicată foarte sus.

Am îndeplinit trei roluri principale în cadrul echipei: co-autor al unui capitol al studiului, analist principal pentru alte trei capitole şi am avut si un rol de coordonator al membrilor echipei, compusă din economistul şef şi mai mulţi economişti seniori ai Băncii care se aflau în Washington DC, Beijing, Vientiane, Sidney, Jakarta, Hanoi, Seoul şi Manila.

Raportul a avut două scopuri principale: analiza celor mai importante trenduri în materie de comerţ, finanţe şi inovaţie în Asia de Est de la criza financiara din 1997-1998 şi identificarea celor mai importante obstacole cu care ţările din Asia de Est se vor confrunta în următorii 15-20 de ani.

Din octombrie 2007 eşti analist la unul dintre liderii mondiali în consultanţă corporatistă. Ce provocări presupune un astfel de rol? În vreme ce experienţa de la Banca Mondială mi-a dat o viziune strategică de ansamblu, experienţa de la Compass Lexecon mi-a oferit o expunere extraordinară asupra detaliilor. În alte cuvinte, dacă la Banca Mondială am analizat principalele obstacole pe care China va trebui să le depăşească în următoarele două decenii, la Compass Lexecon analizez, în detaliu, probleme foarte complexe, specifice unora dintre cele mai mare corporaţii din lume.

Eşti implicat şi în proiecte ale unor organizaţii non-profit care se ocupă fie cu promovarea tinerilor români emigraţi, fie cu programe de informare a studenţilor. Care sunt obiectivele tale în cadrul acestora? Am lansat StudyCollegeUSA în urmă cu doi ani, împreună cu mai mulţi colegi şi prieteni, absolvenţi ai unor prestigioase universităţi americane. Ideea proiectului este de a realiza un program de mentorat între absolvenţi sau actuali studenţi, şi tineri care doresc să studieze aici, dar nu dispun de resursele financiare pentru a apela la consultanţi educaţionali sau pentru a accesa toate informaţiile relevante „aplicării” la o universitate americană. Am trecut prin aceste procese şi cunoaştem cât de stresant poate fi.

Aplicantii pot apela la mentorii noştri pentru consiliere pentru pregătirea de teste, eseuri, recomăndari, selecţia universităţilor, ajutor financiar. Mai mult, pot afla detalii importante despre viaţa de student în SUA.

Pe 14 martie am lansat filiala din Boston a GRSP Society - Global Romanian Students and Professionals Society, care s-a înfiinţat în 2008, la Budapesta. Principalul motiv care m-a determinat să mă implic a fost convingerea că prin GRSP Society putem realiza mai multe obiective importante:

• Conectarea studenţilor şi tinerilor profesionişti români din lumea întreaga, ceea ce va avea un un impact pozitiv asupra dezvoltării României
• Îmbunatăţirea imaginii României în străinatate prin aceşti tineri

Am avut lansarea GRSP Society în Boston pe 14 martie şi m-am bucurat să văd interesul ridicat faţă de o asemenea organizaţie din partea tinerilor români din zona Bostonului.

 

----------------------------------

Interviu acordat, în exclusivitate, pentru Strada32.com şi evz.ro