Românii și ungurii s-au bătut în sarmale

Românii și ungurii s-au bătut în sarmale

În urmă cu 24 de ani s-a decis să se pună capăt războiului dintre românii și maghiarii din secuime. Cum vremea duelurilor a trecut, s-a găsit o altă formă de câștigare a supremației: la ceaun. Românii şi maghiarii au hotărât să lase deoparte neînţelegerile şi să se întreacă într-un „război” culinar pe tărâmul sarmalelor, bucate tradiţionale cu care se laudă ambele bucătării.

Cele două tabere au bătut palma, au numit întrecerea festival, și prima competiție a avut loc la Pusztamérges, în Ungaria, în 1994, în al treilea sfârşit de săptămână din luna septembrie, timp de trei zile. În anul următor, competitorii s-au mutat la Praid, în Harghita, și timp de patru ani a avut loc, alternativ, în ambele localități. Din 1998, festivalul sarmalelor s-a stabilit la Praid, unde vin participanți din zonă, din Ungaria. Mai nou vin și din alte țări. Nu este vorba numai despre sarmale, ci despre un adevărat regal închinat gastronomiei.

În salină, alt festival

Ne puteți urmări și pe Google News

În timp ce la suprafață, mâinile nu stau locului, concurenții înfășoară sarmale cu viteză și se delectează cu muzică de fanfară, în faimoasa salină de la Praid au loc, în capela ecumenică din subteran, concerte de muzică clasică. Apoi, când bunătățile-s gata, vin grupurile folclorice și începe veselia.

Pentru că, pe lângă voia bună pe care o creează, festivalul urmărește legarea de prietenii între etnii, copiii sunt învățați de mici despre obiceiurile şi îndeletnicirile populare mai vechi ale popoarelor. Și ei fac o întrecere: pictează, scupltează dovleci și se antrenează în diverse jocuri.

Parcul din Praid a devenit o imensă bucătărie

Ediția din acest an a festivalului s-a încheiat duminică seara; bucătari amatori din România, Ungaria și Serbia au pregătit, în parcul din Praid, mii de sărmăluțe. Fiecare echipă a încercat să aducă ceva nou, deoarece sarmalele sunt un fel de mâncare care permite multă inventivitate, originalitate şi diversitate a sortimentelor.

Toată ziua a umblat fanfara prin sat, să-i cheme pe localnici și pe turiști la parada sarmalelor, pentru că finalul celor trei zile a fost deosebit de delicios. Toată lumea s-a bucurat de gustul sărmăluțelor fierte la ceaun.

Cinci tineri flăcăi din Praid au format „echipa veselă”; mai cu un cântec, mai cu o glumă, au reușit să facă 806 de sarmale în trei zile. An de an, ei folosesc un ingredient care face sarmalele delicioase, dar îl țin secret.

Ungurii din Arad și românii din Szeged, Ungaria, au făcut o echipă pe care au numit-o a meșteșugarilor băutori. Și-au început ziua cu un deț de pălincă și apoi treaba a mers de la sine. Au scăpat mai multă afumătură, mai mult ciolan și au ieșit niște minuni de sarmale. De la o aruncătură de băț, din Tîrgu Mureș, a venit o echipă de motocicliști care au inovat un nou fel de sarmale: varza de motocicliști.

 

Prietenia amestecată

În mod simbolic, par ticipanții din cele trei țări au făcut un ceaun cu sarmale după rețetele fiecărui popor și le-au fiert împreună. În Ungaria se pune mai multă boia de ardei, sârbii fac sarmale cu arpacaș, iar românii le fac și în foi de varză crudă. Din Ungaria a venit o echipă care a făcut sarmale neînvelite.

„La noi, în judeţul Tolna, sarmalele se fac din carne pentru cârnaţi, adică din carne tocată, condimentată cu sare, paprika, piper şi mult usturoi. Toate ingredientele se amestecă, se pune în ceaun un strat de varză acră, peste care se aşază „bile” din această compoziţie, din nou un strat de varză şi tot aşa. Se toarnă în ceaun apa în care au fiert cârnaţii şi se lasă la foc mic. La noi nu este obiceiul să învelim carnea în foi de varză”, a explicat bucătăreasa.

De câștigat a câștigat toată lumea! Și cei care s-au obosit să facă mii de sarmale, dar și cei care le-au mâncat. Programul artistic a fost o încântare pentru toți, pentru că au cântat și au jucat până-n zori. Ca prietenia româno-maghiaro-sârbă să fie parafată folcloric, Ansamblul profesionist Mureșul din Tîrgu Mureș s-a dus acolo cu dansatorii de la ambele secții: română și maghiară. „Am avut emoții să merg cu secția română în Secuime. Când am văzut cât de bine au fost primiți, miau dat lacrimile”, a spus directorul Ansamblului, Barabassi Attila Csaba.