90.000 de deţinători de arme sunt înregistraţi cu acte în regulă, iar anul trecut au avut loc aproximativ 1.000 de infracţiuni cu arme de foc.
Un taximetrist din Harghita a fost împuşcat în picior de fiul unui om de afaceri. O femeie din Timiş a primit nişte alice în coapsă de la vecinul ei, care încerca să ucidă o pisică. Un bărbat a fost rănit cu focuri de armă în faţa sălii de sport din Călăraşi.
Un hoţ de lemne a ajuns la spital după ce pădurarul pe care îl ameninţase cu moartea a tras în el. Poliţiştii din Timiş au descoperit un adevărat arsenal la domiciliile a patru bărbaţi, în urma percheziţiilor desfăşurate în mai multe localităţi din judeţ. Evenimentele relatate au avut loc doar în ultimele două săptămâni, semn că numărul agresiunilor cu arme letale şi neletale creşte pe zi ce trece în România.
Că sunt arme de foc, pistoale cu gaz sau cu gloanţe de cauciuc, românii cu bani îşi cumpără şi ei arme pentru autoapă rare, iar infractorii - pentru jafuri. Puţini sunt însă cei care ştiu să le folosească.
Zeci de mii de pistolari
Deja sunt inventariaţi aproape 90.000 de deţinători de arme letale şi neletale, cu acte în regulă, în evidenţele Direcţiei Arme, Explozibili şi Substanţe Toxice (DAEST) din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR). Dar numărul deţinătorilor ilegali este departe de a fi ştiut. Cert este doar faptul că, anual, sute de arme de foc cu glonţ sau cu gaze sunt descoperite în coletele, portbagajele, buzunarele sau la domiciliile infractorilor. De cele mai multe ori, nu cei cu stare au de suferit de pe urma armelor, ci oamenii de rând fără apărare.
Aflaţi dincolo de ghişeele caselor de schimb valutar sau de amanet, ale farmaciilor sau în alte locuri cu valori mari şi pază puţină, angajaţii trăiesc într-un permanent pericol.
„Nu arma este de vină, ci degetul care apasă trăgaciul!“, este scuza de bază a fabricanţilor de arme, care urmă resc comercializarea lor pe orice piaţă, indiferent de riscurile de agresiune cu mână armată din ţara respectivă.
De la înjurătură la foc de armă este doar un pas
Tensiunile din viaţa de zi cu zi a românilor ne fac să fim o societate generatoare de conflicte, în care are dreptate doar cel care rămâne ultimul în picioare. „Nu am atins gradul de civilizaţie la care să ştim să gestionăm un conflict! Vă dau un exemplu simplu: într-un trafic de calvar, un şofer îl înjură pe altul. Cel înjurat îi dă o flegmă primului, de la care primeşte imediat o palmă.
Pălmuitul îi dă un cap în gură. Lovitul se întoarce la maşină, ia pistolul din bord şi îl împuşcă... Oricând conflictul ar fi putut fi stopat, dacă măcar unul dintre ei ştia să treacă peste afrontul adus...“, spune prof. univ. dr. Tudorel Butoi, psiholog criminalist cu peste 35 de ani vechime în psihologia judiciară.
„Fierul“ dă senzaţia de putere
Aparenta siguranţă pe care o dă posesia unei arme este aceeaşi şi pentru cel care o procură în scop de autoapărare, cât şi pentru potenţialul infractor care vrea să o folosească în scop de atac. „Un om cu o armă devine alt om! Gospodarul este mai liniştit ştiind acum că îşi poate apăra avutul de pe prispă şi poate dormi liniştit că nu-i mai poate lua un hoţ gâtul prea uşor. În timp ce infractorul, oricât de slab şi pipernicit ar fi, ştie că dezavantajul său fizic nu mai constituie o problemă“, a constatat Tudorel Butoi. Dar, spre deosebire de infractorii din ţările cu tradiţie în folosirea armelor de foc, ai noştri sunt de-a dreptul primitivi: „În timp ce ăia din America doar le ameninţă pe victime şi trag numai în momentul în care şi ele scot o armă, interlopii noştri trag oricând şi în oricine, sub imperiul emoţiilor mai ales!“.
Interlopii nu au cultură infracţională
Butoi crede că prostia lor, a interlopilor, care îi face să rişte cu nonşalanţă 25 de ani de închisoare, provine din lipsa unei culturi infracţionale: „Pe de altă parte, nici victimele «pistolarilor » nu au ştiut cum să procedeze la ameninţarea cu arma. Există multe cazuri în care cel împuşcat s-a comportat ca şi când n-ar fi avut aţintită o armă asupra sa. Şi ucigaşul a tras...“, exemplifică specialistul în criminologie, demonstrând că neobişnuinţa semenilor în faţa unei ameninţă ri cu armă de foc duce la bravadă ieftină, dar cu riscuri maxime.
RISCURI
Accidentele ţin de nepricepere
„Să nu te joci cu puşca, pentru că glonţul trage la carne!“, vorba aceasta, pe care mulţi dintre români au auzito în perioada în care armata era obligatorie, este la fel de valabilă şi în prezent. Accidentele însă ţin de nepriceperea oamenilor, şi nu de nesiguranţ a armelor, precizează comisarul-ş ef de poliţie Niculae Marinescu, directorul Direcţiei Arme, Explozibili şi Substanţe Toxice din IGPR.
Din datele sale, cele mai multe accidente s-au întâmplat la vânătoare organizată sau braconaj. În 2006 au fost înregistrate 12 asemenea evenimente, iar în 2007 - 10. Dar pe anul în curs, doar în primele şase luni au fost deja nouă evenimente soldate cu rănirea participanţilor la acest tip de sport costisitor. Comisarul-şef Marinescu îşi aminteşte de un caz avut în 2007, când un braconier a fost ucis accidental de o armă artizanală, în timp ce mergea la vânătoare: „Unul care stătea pe locurile din spate ale maşinii cu care plecau la vânătoare a mânuit greşit arma, care s-a descărcat într-un alt pasager. Au încercat să ne convingă că mortul s-a împuşcat singur, dar după expertiza armei s-a constatat că acest lucru era imposibil. Pus în faţa evidenţelor, colegul victimei a recunoscut că el este vinovatul, fiind acuzat de omor prin imprudenţă“.
Permisul, o simplă formalitate
Documentul se ia mai uşor decât permisul de conducere, după cum arată formalităţile pe care trebuie să le treacă viitorul posesor de armă. Pe lângă această problemă, comisarul-şef mai are şi altele de semnalat.
„Cei pe care îi prindem cu posesie ilegală de arme de foc, extrem de rar ajung să fie condamnaţi. Este de-a dreptul frustrant pentru noi, poliţiştii de la DAEST, să vedem cum munca noastră este în van: în 2007, un sătmă rean - recidivist! - a scos la vânzare pe internet două arme letale şi două kilograme de exploziv. L-am prins, dar instanţa a considerat că nu reprezintă un pericol social şi l-a lăsat în libertate!“, se indignează şeful DAEST.
BILANŢ
Cazuri grave cu arme de foc
25 noiembrie 2001. Doi angajaţi ai unei case de schimb valutar din Bucureşti, Constantin Apostu şi Virgil Mihăilescu, sunt executaţi în cap şi în inimă cu focuri de armă. Ucigaşul lor este un recidivist grec, de 26 de ani, Konstantinos Passaris. Mobilul: cele 576 de milioane de lei vechi din seif.
6 decembrie 2004. Farmacistele Daga Susanu (49 de ani) şi Daniela Cristian (37 de ani) au fost găsite împuşcate în cap în farmacia lor din Braşov. Ucigaşul n-a fost descoperit nici până astăzi. 2
5 iunie 2006. Preşedintele Asociaţiei Fotbaliştilor Amatori şi Non-amatori, Alexandru Rădulescu, îl împuşcă mortal, în cap, prin geamul maşinii, pe tânărul Constantin Rădulescu, pe motiv că acesta şi familia lui nu au părăsit suficient de repede lacul pe care îl avea în concesiune. Rădulescu a primit 23 de ani de închisoare.
BLÂNDEŢE
Pedepse uşoare pentru „pistolari“
Abia în acest an, în martie, guvernul a înăsprit cât de cât condiţiile de deţinere şi folosire a armelor de foc neletale. Ordonanţa de urgenţă care a modificat Legea nr. 295/2004 interzice portul armelor neletale de autoapărare în locuri aglomerate, stadioane, săli de spectacol şi adună ri publice. Actul normativ prevede ca portul armelor de foc fără permis să fie pedepsit cu închisoare de la trei luni la un an şi de la şase luni la trei ani în cazul utilizării lor.
DOSAR
Acte necesare la obţinerea permisului
Arme de vânătoare
1. cerere tip; 2. carnet de membru şi permis de vânătoare eliberat de o asociaţie de vânătoare legal constituită şi afiliată la AGVPS din România (copie xerox şi original); 3. fişă medicală din care să rezulte că solicitantul este apt să deţină arme de vânătoare; 4. certificat de cazier judiciar; 5. două fotografii 3,5 X 4,5 cm; 6. plata taxă de autorizare conform OG nr. 128/2000:
a.) Regim normal, cu eliberare în termen de la 20 la 45 de zile. Taxa este de 105 lei şi se achită la trezoreria locului de domiciliu; b.) Regim de urgenţă, cu eliberare în termen de la 1 la 20 de zile. Taxa este de 310 lei şi se achită la casieria unităţilor de poliţie la care se depune dosarul.
1. cerere tip; 2. fişă medicală tip; 3. certificat de cazier judiciar; 4. două fotografii de 4 X 5 cm; 5. plata taxă de autorizare conform OG nr. 128/2000:
a.) Regim normal, cu eliberare în termen de la 20 la 45 de zile. Taxa este de 105 lei şi se achită la trezoreria locului de domiciliu; b.) Regim de urgenţă, cu eliberare în termen de la 1 la 20 de zile. Taxa este de 310 lei şi se achită la casieria unităţii de poliţie la care se depune dosarul. VEZI ŞI: