Marc Girardin, cunoscut sub numele de Saint-Marc Girardin, născut la 12 februarie 1801 la Paris și mort la 11 aprilie 1873 în Morsang-sur-Seine (acum Essonne), a fost academician, critic literar și politician francez.

În timpul unei călătorii de studii – cerceta felul în care metodele pedagogice germane fuseseră aplicate în diferite ţări ale Europei – traversează, în 1836, principatele române şi consemnează impresiile sale asupra Bucureştiului şi Iaşiului în cartea „Amintiri de călătorie și de studii” apărută la Paris în 1852.

Iată un pasaj din capitolul „Starea morală a Principatelor”:

„Am discutat cu unul din marii boieri care a îmbătrânit în demnitățile sale, care o cunoaște bine, care a rămas un om onest și care manifesta doar puțină mizantropie.

Credeți – mi-a spus el – că suntem o țară nouă. Nu! Suntem o societate bătrână, măcinată, coruptă. La ce bun să vă înșel?

Vorbim destul de bine franceza, doamnele noastre sunt istețe și spirituale, nu ne descurcăm rău la o serată, dar credeți-mă, o societate se cunoaște după diminețile sale, nu după serate.

Saloanele, discuțiile, contradansurile, tot ceea ce vi se arată nu reprezintă societatea. Este numai lustrul, nu se pătrunde în profunzimi (…)

Obiceiurile noastre sunt puțin din cele ale popoarelor care ne-au guvernat sau ne-au protejat. Sau mai degrabă viciile acestora.

De la ruși am luat libertinajul, de la greci lipsa de onestitate în afaceri, de la prinții fanarioți amestecul de lașitate și de vanitate, de la turci indolența și lenea; de la polonezi divorțul și acea mulțime de evrei săraci, care mișună pe ulițele noastre. Iată moravurile noastre!

Fundamentul bunelor moravuri este spiritul de familie. La noi familia, grație ușurinței acordării divorțului, nu are nicio stabilitate (…)

Căci ceea ce noi numim educația fetelor înseamnă de fapt a le învăța franceza, muzica, dansul, și când știu acestea, le credem desăvârșite și le căsătorim cu câte un tânăr care este incapabil să-și conducă nevasta, neștiind el însuși ce dorește de la viață.

Odată căsătorite femeile noastre nu fac nimic, petrec timpul culcate pe divan, își fac toaleta, primesc și fac vizite.

Cele mai active citesc romane franțuzești și de acolo capătă o nouă conduită și experiență, care inspirată de aceste cărți, este plină de greșeli și himere (…)

Credeți că noi avem o patrie? Doamne ferește!

Cât despre mine nu știu foarte bine cine suntem. Suntem oare turci? Suntem oare ruși? Ni se spune că suntem vasalii Turciei și protejații Rusiei. Ce înseamnă să fii muntean sau moldovean? Iată mai bine de o sută de ani de când încercăm să scăpăm de turci și pentru aceasta am apelat la ruși.

Această speranță însemna patriotismul. Astăzi ne-am revenit din această iluzie, nu-i iubim deloc pe ruși, și în ziua în care ne vor deveni stăpâni vor deveni asemenea turcilor. Așteptăm altceva (…)

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric