Cetățeanul obișnuit își imaginează că oficialii europeni, atunci când spun câte ceva despre România, vorbesc doar în cunoștiință de cauză, doar după ce consilierii și alte surse le pun la dispoziție toate informațiile cu putință cu privire la subiectul de interes. Nimic mai greșit! Sunt cazuri când, în baza unor crase subiectivisme, spusele acestor oficiali nu au nici cea mai vagă legătură cu realitatea.

Așa cum Evenimentul zilei a arătat miercurea trecută, site-ul Comisiei Europene a publicat o declarație comună în care președintele CE Jean Claude-Juncker și primvicepreședintele CE Frans Timmermans au făcut un „apel” la Parlamentul României să „regândească” legile justiției și au afirmat că urmăresc „cu îngrijorare evoluțiile recente din România”.

Ca să dea o mai mai mare greutate celor transmise, cei doi au adus drept argument și ultimul Raport MCV, cel pe 2017, ale cărui cerințe nu ar fi fost îndeplinite. Tot miercuri, președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, și președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, au răspuns printr-un document comun potrivit căruia „elaborarea şi examinarea textelor de lege s-au făcut cu respectarea exigenţelor constituţionale” și și-au exprimat „îngrijorarea cu privire la modul incorect în care a fost informată Comisia Europeană“.

O zi mai târziu, Comisia Europeană a replicat: „suntem foarte bine informați despre acest proces, despre mizele care sunt în joc și despre potențiale riscuri”. Să punem cap la cap afirmația „suntem foarte bine informați” și argumentul „ultimul Raport MCV”, să vedem ce iese! În urmă cu un an, am publicat în EVZ o anchetă cu privire la activitățile Comisiei MCV în România, la sursele utilizate, precum și cu privire la recomandările făcute.

Reproduc în continuare, ultima parte a acestei anchete și câteva dintre recomandările cuprinse în Raportul pe 2017, urmând ca cititorii să aprecieze în ce măsură oficialii europeni „sunt foarte bine informați” atunci când vorbesc despre țara noastră.

Parlamentarii să fie amendați de ANI!

Comisia MCV a formulat (...) cerința ca, în cazul în care Comisiile Juridice ale Parlamentului nu sunt de acord cu ceea ce stabilește Agenția Națională de Integritate (ANI), în privința incompatibilității unor candidaturi ale unor parlamentari, aceeași ANI să-i amendeze pe membrii comisiilor, pentru că nu au executat ce le-a spus ANI. Aici avem de a face cu o necunoaștere și o încălcare a Constituției României, care stabilește clar faptul că „deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile politice exprimate în timpul mandatului”. La fel este și în țările europene din care provin membrii Comisiei MCV, nu doar la noi. 

De la „de ce ai bască?”, la „de ce n-ai bască?”

Alt punct, alt moment ridicol! Membrii Comisiei MCV sunt de părere ca „stabilitatea cadrului juridic în materie de integritate a rămas problematică” și că „au existat tentative în Parlament de a se modifica elemente ale cadrului juridic”. Lăsam la o parte faptul că dreptul parlamentarilor de avea inițiativă legislativă nu poate fi limitat, lăsăm la o parte și că discuțiile despre „tentative” în materie de legiferare țin de absurd, ca să trecem la punctul următor, în care Comisia MCV este de părere fix pe dos.

În cuprinsul acestui punct, se reproșează Parlamentului că nu a „contribuit la îmbunătățirea coerenței și clarității normelor în materie de integritate, sistând lucrările la un proiect”. Această critică, cu privire la „sistarea legiferării în domeniu” este contrară observațiilor anterioare, unde se critică „tentativa” de legiferare.

Parlamentul a supărat DNA-ul!

Să trecem mai departe! Comisia MCV își arată nemuțumirea că „încercările DNA de a convinge Parlamentul să ridice imunitatea unor parlamentari pentru a permite inițierea unor anchete și aplicarea măsurilor de detenție preventivă nu au dat niciun rezultat”. Confuzie majoră între protecția miniștrilor, conferită de art. 109 din Constituție, și imunitatea (inviolabilitatea) parlamentarilor, conferită de art. 72 din Constituție: „Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor”.

Pentru ca să nu existe doar confuzie la acest punct, aceiași observatori menționează în continuare, ca niște veritabili editorialiști de la Hotnews: „Răspunsul Parlamentului la solicitările DNA pare arbitrar și lipsit de criterii obiective”. La așa ceva, ce să mai zici?

„Semnale pozitive”, doar în mintea celor de la MCV

Dar cei de la MCV reușesc să fie pe dinafară chiar și atunci când se bucură: „Respingerea Legii amnistiei de către Parlament, în noiembrie 2014, a transmis un semnal pozitiv în ceea ce privește opoziția față de o lege care ar conduce la exonerarea unor persoane condamnate pentru infracțiuni de corupție”. „Semnalul pozitiv” a sunat doar în capul celor de la MCV, pentru că acea lege a amnistiei nu a avut ca obiect infracțiuni de corupție.

Nițel mai încolo, aceiași inspectori europeni găsesc că „deciziile adoptate de Parlament de a permite sau nu organelor de urmărire penală să îi trateze pe parlamentari ca pe niște cetățeni obișnuiți par să fie în continuare lipsite de criterii obiective și de un calendar flexibil”. Din nou, avem de a face, parcă, cu un fragment de ordin de zi pe unitate citat din presa „deontoloagă”.

Șoc și groază!

Din nou în ceață cu aparatul care ne ajută sa traversăm teferi strada, cei din Comisia MCV se arată tulburați de cazurile „în care Parlamentul a dat dovadă de reținere în a aplica hotărîrile judecătorești definitive sau deciziile Curții Constituționale, aceasta fiind, de altfel, o problemă întâlnită pe scară mai largă”. „Șoc și groază!”, cum ar titra presa tabloidă, ne vine să exclamăm.

Asta însă, doar până ce ne prindem că Parlamentul a aplicat întotdeauna hotărârile judecătorești definitive care îl vizau și că nu există nici măcar un singur caz de nerespectare înregistrat. În cazul deciziilor Curții Constituționale, ele nu „se aplică”, ci au efecte obligatorii cu privire la legi. Prevederile din legi declarate neconstituționale sunt suspendate timp de 45 de zile, după care își încetează efectele juridice.

Farmecul discret al încălcării Constituției

Nu ca să încheiem nepărat dramatic scurta trecere în revistă a absurdităților pretinse de inspectorii MCV, iată și o pretenție care este de-a dreptul „penală”, un îndemn la încălcarea Constiției: Parlamentul să „reexamineze modul în care se poate garanta faptul că hotărârile judecătorești referitoare la suspendarea din funcție a parlamentarilor sunt aplicate în mod automat de către Parlament”. Nu există „suspendarea parlamentarilor”, ci „încetarea de drept a mandatelor acestora”, iar „încetarea de drept a mandatelor acestora” se face automat.

După analiza câtorva cerințe din Raportul MCV pe 2017, repet, publicată de EVZ acum un an, imediat după apariția Raportului, mai poate afirma cineva că cei de la Comisia Europeană „sunt foarte bine informați”? Da! Doar ei înșiși, despre ei înșiși! Iar asta pentru că nu le pasă de adevăr. În fața babuinilor din Colonia România nu adevărul te preocupă!